Dataset Preview
The full dataset viewer is not available (click to read why). Only showing a preview of the rows.
The dataset generation failed because of a cast error
Error code: DatasetGenerationCastError
Exception: DatasetGenerationCastError
Message: An error occurred while generating the dataset
All the data files must have the same columns, but at some point there are 1 new columns ({'Unnamed: 0'})
This happened while the csv dataset builder was generating data using
hf://datasets/upb-nlp/lemi_archaic_regional/definitions_words_reg.csv (at revision f9befcf5c2d421c03e9d7ccd2287d8a8dc62ed05)
Please either edit the data files to have matching columns, or separate them into different configurations (see docs at https://hf.co/docs/hub/datasets-manual-configuration#multiple-configurations)
Traceback: Traceback (most recent call last):
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/builder.py", line 1831, in _prepare_split_single
writer.write_table(table)
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/arrow_writer.py", line 644, in write_table
pa_table = table_cast(pa_table, self._schema)
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/table.py", line 2272, in table_cast
return cast_table_to_schema(table, schema)
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/table.py", line 2218, in cast_table_to_schema
raise CastError(
datasets.table.CastError: Couldn't cast
Unnamed: 0: int64
Word: string
Definition: string
-- schema metadata --
pandas: '{"index_columns": [{"kind": "range", "name": null, "start": 0, "' + 608
to
{'Word': Value('string'), 'Definition': Value('string')}
because column names don't match
During handling of the above exception, another exception occurred:
Traceback (most recent call last):
File "/src/services/worker/src/worker/job_runners/config/parquet_and_info.py", line 1456, in compute_config_parquet_and_info_response
parquet_operations = convert_to_parquet(builder)
File "/src/services/worker/src/worker/job_runners/config/parquet_and_info.py", line 1055, in convert_to_parquet
builder.download_and_prepare(
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/builder.py", line 894, in download_and_prepare
self._download_and_prepare(
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/builder.py", line 970, in _download_and_prepare
self._prepare_split(split_generator, **prepare_split_kwargs)
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/builder.py", line 1702, in _prepare_split
for job_id, done, content in self._prepare_split_single(
File "/src/services/worker/.venv/lib/python3.9/site-packages/datasets/builder.py", line 1833, in _prepare_split_single
raise DatasetGenerationCastError.from_cast_error(
datasets.exceptions.DatasetGenerationCastError: An error occurred while generating the dataset
All the data files must have the same columns, but at some point there are 1 new columns ({'Unnamed: 0'})
This happened while the csv dataset builder was generating data using
hf://datasets/upb-nlp/lemi_archaic_regional/definitions_words_reg.csv (at revision f9befcf5c2d421c03e9d7ccd2287d8a8dc62ed05)
Please either edit the data files to have matching columns, or separate them into different configurations (see docs at https://hf.co/docs/hub/datasets-manual-configuration#multiple-configurations)Need help to make the dataset viewer work? Make sure to review how to configure the dataset viewer, and open a discussion for direct support.
Word
string | Definition
string |
|---|---|
a (prep.)
|
țac-în-pac sfp vz țoc-în-poc țeac-un-pac s vz țoc-în-poc țoac-în-poac s vz țoc-în-poc țoc-în-poc si [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / V: țoc-un-poc (S și: țocunpoc), țocumpoc, țoac-în-poac, țac-în-pac, țeac-un-pac (S și: țeacunpac) / E: ger (mit) Sack und Pack, mg cakompakk] 1 (Reg; Îlav) Cu ~ Cu toate lucrurile pe care le are cineva. 2 (Pex; îal) Cu totul. 3 (Arg; îe) A fi agățat cu ~ A fi prins asupra faptului. țoc-un-poc s vz țoc-în-poc țocumpoc2 s vz țoc-în-poc ȚOC-ÎN-POC adv. (Regional, numai în expr.) Cu țoc-în-poc = cu toate lucrurile pe care le are cineva, cu tot calabalîcul; cu cățel și cu purcel. țoc s. n. – În expresia: cu țoc în poc „cu toate hodrobeiele”. Reproduce expresia germ. mit. Sack und Pack (Graur, BL, IV, 76). țoc, s.n. – În expr. cu țoc în poc = cu toate lucrurile (Brediceanu, 1957), cu toată avuția (Bârlea, 1924), cu toate hodrobeiele. „C-om mere cu țoc în poc / Până ce-om ajunge în foc; / Vom merge cu pușca-n spate / Până-n ceasul cel de moarte” (Brediceanu, 1957: 35). – Reproduce expresia germ. mit Sack und Pack (v. Graur). țoc, s.n. – În expr. cu țoc în poc = cu toate lucrurile (Brediceanu 1957), „cu toată avuția” (Bârlea 1924), „cu toate hodrobeiele”. „C-om mere cu țoc în poc / Pân’ce om ajunge în foc; / Vom merge cu pușca-n spate / Până-n ceasul cel de moarte” (Brediceanu 1957: 35). – Reproduce expresia germ. mit Sack und Pack (v. Graur).
|
abator
|
ABATOR, abatoare, s. n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir. abator sn [At: BACOVIA, O. 17 / Pl: ~oare / E: fr abattoir] 1 Loc în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1). abatór s.n. 1 (ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă. 2 Fig. Masacru, război. • pl. -oare. / <fr. abattoir. ABATOR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir. ABATOR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375. ABATOR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După fr. abattoir. ABATOR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir]. abator s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir) abator, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor și instalațiilor unde se taie vitele destinate consumului. ABATOR ~oare n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir *abatór n., pl. oare (fr. abattoir, d. abattre, a doborî. V. abat). Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele. *ABATORIU (pl. -torii) sn. Clădirea, locul unde se taie vitele, zalhana [fr. abattoir]. abatoriu n. zalhana, locul unde se taie vitele (= fr. abattoir). abator s. n., pl. abatoare abator s. n., pl. abatoare abator s. n., pl. abatoare abator, pl. abatoare abator, -oare. abator (abatoare), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir. ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.) ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie oițele la ~.) Loc special amenajat (ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc.) unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii (și unde se prelucrează carnea proaspătă), sub control sanitar-veterinar. Masacru, război. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era mînat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375. Personalul unui abator. abattoir
|
abator
|
ABATOR, abatoare, s. n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir. abator sn [At: BACOVIA, O. 17 / Pl: ~oare / E: fr abattoir] 1 Loc în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1). abatór s.n. 1 (ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă. 2 Fig. Masacru, război. • pl. -oare. / <fr. abattoir. ABATOR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir. ABATOR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375. ABATOR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După fr. abattoir. ABATOR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir]. abator s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir) abator, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor și instalațiilor unde se taie vitele destinate consumului. ABATOR ~oare n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir *abatór n., pl. oare (fr. abattoir, d. abattre, a doborî. V. abat). Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele. *ABATORIU (pl. -torii) sn. Clădirea, locul unde se taie vitele, zalhana [fr. abattoir]. abatoriu n. zalhana, locul unde se taie vitele (= fr. abattoir). abator s. n., pl. abatoare abator s. n., pl. abatoare abator s. n., pl. abatoare abator, pl. abatoare abator, -oare. abator (abatoare), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir. ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.) ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie oițele la ~.) Loc special amenajat (ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc.) unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii (și unde se prelucrează carnea proaspătă), sub control sanitar-veterinar. Masacru, război. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era mînat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375. Personalul unui abator. abattoir
|
abecedar
|
ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♦ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarius, fr. abécédaire. abecedar sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / V: (îvp) ~ețe, ~ețadar, abițedar, abițidar / Pl: ~e / E: lat abecedarius, fr abecedaire] 1 Manual pentru învățarea scrisului și a cititului Si: (înv) azbucoavnă. 2 (Fig) Carte din care se învață noțiunile elementare ale unei discipline. abecedár s.n. 1 Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari (C. NEGR.). 2 Fig. (Carte care cuprinde) noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. Abecedarul politic. • pl. -e și (înv.) abețedár s.n. /<lat. abecedārius, abecedārium, fr. abécédaire, it. abbecedario. *ABECEDAR (pl. -are) sn. 🖋 Carte din care se învață primele noțiuni de citire și scriere [fr.]. ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire. ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66. Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. ABECEDAR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile pentru învățarea scrisului și cititului. – Fr. abécédaire (lat. lit. abecedarius). ABECEDAR s.n. Carte care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. ♦ (Fig.) Primele noțiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium]. abecedar s. n. 1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului. 2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire) abecedar, abecedare, s.n. Manual pentru învățarea scrisului și cititului. ABECEDAR ~e n. 1) Manual pentru învățarea scrisului și cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noțiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire abecedar n. cărticică ce coprinde alfabetul spre a învăța pe copii să citească. *abecedár n., pl. e (lat. abecedarium, adică „A, B, C, D, alfabet”). Carte de învățat a citi și a scrie. V. bucoavnă. abețadar sn vz abecedar abețe sn vz abecedar abițedar sn vz abecedar abițidar sn vz abecedar abecedar s. n., pl. abecedare abecedar s. n., pl. abecedare abecedar s. n., pl. abecedare abecedar, pl. abecedare abecedar (abecedare) s. n. – Manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunțat abece), de unde var. ortografică ABCdar. ABECEDAR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar. ABECEDAR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, buhvariu, silabar. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului. Profesorul l-a cercetat și l-a cîntărit. I-a întins abecedarul și o tăbliță de ardezie. SADOVEANU, M. C. 66. Abia trecusem la partea a doua a abecedarului și n-aveam încă nimic din înțelegerea vieții. SAHIA, N. 21. Era un abecedar cu slove de un palmac de mari. NEGRUZZI, s. I 7. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. Abecedarul politic. abecedarius abécédaire Abecedarium abbecedario
|
abolițiune
|
ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. abolițiune sf vz aboliție ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). ABOLIȚIUNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. abolițiune s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio) aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. *abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. aboliție sf [At: GHICA, A. 511 / V: (înv) ~țiune / E: lat abolito] Desființare. abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis. *ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.]. abolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni aboliție s. f., g.-d. art. aboliției ABOLIȚIUNE s. v. abolire, desființare, suprimare. abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE. Desființare totală, suprimare definitivă. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. Aboliția torturii. Abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății. (VLAH.) abolition abolitio, -onis
|
abolițiune
|
ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. abolițiune sf vz aboliție ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). ABOLIȚIUNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. abolițiune s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio) aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. *abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. aboliție sf [At: GHICA, A. 511 / V: (înv) ~țiune / E: lat abolito] Desființare. abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis. *ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.]. abolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni aboliție s. f., g.-d. art. aboliției ABOLIȚIUNE s. v. abolire, desființare, suprimare. abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE. Desființare totală, suprimare definitivă. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. Aboliția torturii. Abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății. (VLAH.) abolition abolitio, -onis
|
abolițiune
|
ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. abolițiune sf vz aboliție ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). ABOLIȚIUNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. abolițiune s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio) aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. *abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. aboliție sf [At: GHICA, A. 511 / V: (înv) ~țiune / E: lat abolito] Desființare. abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis. *ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.]. abolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni aboliție s. f., g.-d. art. aboliției ABOLIȚIUNE s. v. abolire, desființare, suprimare. abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE. Desființare totală, suprimare definitivă. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. Aboliția torturii. Abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății. (VLAH.) abolition abolitio, -onis
|
abolițiune
|
ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. abolițiune sf vz aboliție ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-. ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). ABOLIȚIUNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. abolițiune s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio) aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. *abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. aboliție sf [At: GHICA, A. 511 / V: (înv) ~țiune / E: lat abolito] Desființare. abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis. *ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.]. abolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni abolițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni aboliție s. f., g.-d. art. aboliției ABOLIȚIUNE s. v. abolire, desființare, suprimare. abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE. Desființare totală, suprimare definitivă. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. Aboliția torturii. Abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății. (VLAH.) abolition abolitio, -onis
|
abona
|
ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. abona [At: DA ms / Pzi: ~ nez / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc. *ABONA (-onez) I. vb. tr. A face un abonament pentru cineva. II. vb.refl. A face un abonament pentru sine [fr.]. ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. ABONA, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner. ABONA vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner]. abona vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér) abona, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament. A ABONA ~ez tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner A SE ABONA mă ~ez intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament. *abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’aŭ abonat la casa noastră abona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 abonează; conj. prez. 1 sg. să abonez, 3 să aboneze abona (a ~) vb., ind. prez. 3 abonează abona vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 sg. și pl. abonează abona (abonez, abonat), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m. abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) (Cu determinări introduse prin prepoziția „la”) A(-și) face un abonament. S-a abonat la «Scânteia». Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. abonner
|
abona
|
ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. abona [At: DA ms / Pzi: ~ nez / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc. *ABONA (-onez) I. vb. tr. A face un abonament pentru cineva. II. vb.refl. A face un abonament pentru sine [fr.]. ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. ABONA, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner. ABONA vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner]. abona vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér) abona, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament. A ABONA ~ez tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner A SE ABONA mă ~ez intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament. *abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’aŭ abonat la casa noastră abona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 abonează; conj. prez. 1 sg. să abonez, 3 să aboneze abona (a ~) vb., ind. prez. 3 abonează abona vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 sg. și pl. abonează abona (abonez, abonat), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m. abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) (Cu determinări introduse prin prepoziția „la”) A(-și) face un abonament. S-a abonat la «Scânteia». Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. abonner
|
abonament
|
ABONAMENT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. – Din fr. abonnement. abonament sn [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / Pl: ~e / E: fr abonnement] Convenție scrisă prin care (în schimbul unei sume de bani) o persoană (fizică sau juridică) poate obține ceva în mod regulat pentru o perioadă determinată. *ABONAMENT (pl. -te) sn. Învoială făcută în schimbul unei sume plătite înainte, pentru a se bucura pe un timp hotărît de unele foloase, d. e. pentru primirea unei gazete, pentru intrarea la un spectacol, pentru a călători cu trenul etc. [fr.]. ABONAMENT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement. ABONAMENT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite anticipat și uneori cu reducere), o persoană obține dreptul de a se folosi de ceva sau de a se bucura de o prestație regulată, pe un timp limitat. Mi-am reînnoit abonamentul la «Scînteia». Abonament la cantină. ♦ Dovada pe care o posedă abonatul ca să-și poată revendica drepturile. Abonament la tramvai. ♦ Sumă plătită pentru obținerea acestui document. Și-a plătit abonamentul la radio. ABONAMENT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține pe o anumită perioadă un anumit drept; (concr.) dovadă care atestă acest drept; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la un ziar. – După fr. abonnement. ABONAMENT s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obțin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicații etc.; dovadă prin care se certifică această convenție; suma care se plătește pentru această convenție. [< fr. abonnement]. abonament s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement) abonament, abonamente, s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume de bani, se obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a primi un ziar, o revistă etc.; înscris care consemnează acest drept. ABONAMENT ~e n. Document prin care, în schimbul unei sume de bani, se obține, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicație, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement abonament n. învoeală de a răspunde dinainte prețul fixat pentru un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru. *abonamént n., pl. e (fr. abonnement). Învoĭală pin care, în schimbu uneĭ sume de bani, ți se furnisează ceva pe un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru. Suma plătită p. această învoĭală: un abonament de 200 de francĭ pe an. abonament-legitimație s. n. Legitimație care, în schimbul unei sume de bani, permite posesorului să călătorească cu anumite mijloace de transport ◊ „I.T.B.-ul va pune în vânzare și noul tip de abonament-legitimație cu durată nelimitată (până la pierdere sau deteriorare).” R.l. 12 X 77 p. 5 (din abonament + legitimație) legitimație-abonament s. f. Document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament ◊ „La recentul turneu internațional de box, unuia dintre fotoreporterii noștri, deși a prezentat legitimația-abonament de intrare, eliberată de U.C.F.S., nu i-a fost, pur și simplu, permis accesul pe stadionul Republicii.” I.B. 6 IX 66 p. 3. ◊ „[...] posesorii de legitimații-abonament [...] se vor prezenta [...] pentru a-și ridica tichetele de locuri, fără de care nu vor avea acces pe stadion.” I.B. 11 IV 85 p. 7 (din legitimație + abonament) abonament s. n., pl. abonamente abonament s. n., pl. abonamente abonament s. n., pl. abonamente ABONAMENT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.) ABONAMENT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.) Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc. Abonament la radio. Mi-am reînnoit abonamentul la «Scânteia». Abonament la cantină. Înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la tramvai. Și-a plătit abonamentul la radio. Abonament-legitimație. I.T.B.-ul va pune în vânzare și noul tip de abonament-legitimație cu durată nelimitată (până la pierdere sau deteriorare). R.l. 12 X 77 p. 5. Legitimație-abonament = document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament. La recentul turneu internațional de box, unuia dintre fotoreporterii noștri, deși a prezentat legitimația-abonament de intrare, eliberată de U.C.F.S., nu i-a fost, pur și simplu, permis accesul pe stadionul Republicii. I.B. 6 IX 66 p. 3. [...] posesorii de legitimații-abonament [...] se vor prezenta [...] pentru a-și ridica tichetele de locuri, fără de care nu vor avea acces pe stadion. I.B. 11 IV 85 p. 7. abonnement
|
abonare
|
ABONARE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona. – V. abona. ABONARE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona. – V. abona. abonare sf [At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 343 / Pl: ~nări / E: abona] Efectuare a unui abonament Si: abonat1. ABONARE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona. ABONARE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona. ABONARE s.f. Acțiunea de a (se) abona. [< abona]. ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. abona [At: DA ms / Pzi: ~ nez / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc. *ABONA (-onez) I. vb. tr. A face un abonament pentru cineva. II. vb.refl. A face un abonament pentru sine [fr.]. ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. ABONA, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». ABONA, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner. ABONA vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner]. abona vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér) abona, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament. A ABONA ~ez tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner A SE ABONA mă ~ez intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament. *abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’aŭ abonat la casa noastră abonare s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări abonare s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări abonare s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări abona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 abonează; conj. prez. 1 sg. să abonez, 3 să aboneze abona (a ~) vb., ind. prez. 3 abonează abona vb., ind. prez. 1 sg. abonez, 3 sg. și pl. abonează abona (abonez, abonat), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m. abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări ABONARE s. (înv.) prenumărare, prenumerație. (~ cuiva la o publicație periodică.) ABONARE s. (înv.) prenumărare, prenumerație. (~ cuiva la o publicație periodică.) ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) Acțiunea de a (se) abona. abona (Cu determinări introduse prin prepoziția „la”) A(-și) face un abonament. S-a abonat la «Scânteia». Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. abonner
|
abreviație
|
ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. (Înv.) Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. abreviație sf [At: DA / P: ~vi-a / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: lat abbreviatio, fr abréviation] Prescurtare. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere.- Pronunțat: -vi-a-ți-e. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-]. – Lat. lit. abbreviatio, -onis. ABREVIAȚIE s.f. Abreviere. [Gen. -iei, var. abreviațiune s.f. / cf. lat. abbreviatio, it. abbreviazione, fr. abréviation]. abreviație s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio) ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. abreviațiune sf vz abreviație *ABREVIARE, *ABREVlAȚIUNE, *ABREVIAȚIE sf. 1 Prescurtarea cuvintelor prin scoaterea unora din litere (👉 TABELA I): fiul lui Nae Bălăceanu din Ploești, zis prin abreviație Nalba (I.-GH) ¶ 2 Semnul scurtării [fr. < lat.]. ABREVIAȚIUNE s.f. v. abreviație. abreviați(un)e f. prescurtarea zicerilor la scris, scoțând unele litere: D., D-nă pentru Domn, Doamnă. *abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére. abreviație (înv.) (desp. a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (desp. -ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (desp. -ți-i-) abreviație (înv.) (a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (-ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (-ți-i-) abreviație s. f. (sil. -bre-vi-a-ți-e), art. abreviația (sil. -ți-a), g.-d. art. abreviației; pl. abreviații, art. abreviațiile (sil. -ți-i-) abreviație abreviații (< it. abbreviare „a prescurta”), cuvinte și semne convenționale întrebuințate pentru simplificarea scrierii muzicale [v. notație (1)], în scopul economisirii spațiului folosit de o partitură* și pentru ușurarea lecturii. În afara a. care se înscriu nemijlocit în portativ*: Ad° = adagio (1); ad lib. = ad libitum*; All° = allegro (1); Alltto = allegretto*; Andino = andantino*; arp., arpeg. = arpeggio („arpegiu”) și arpeggiando*; a.t. = a tempo (v. al tempo); B.c = basso continuo, v. bas continuu; cad. = it. cadenza, v. cadență (2); c. f. = cantus firmus*; cont. = continuo, v. bas continuu; cresc. = crescendo; dal s. = dal segno*; d.c. = da capo*; d.c. al fine = it. da capo al fine, v. da capo; decresc. = decrescendo*; dim. și dimin. = diminuendo*; div. = divisi*; espr. = espressivo*; f, ff, fff = forte*, fortissimo*; fp = fortepiano; fz = forzando; gliss. = glissando*; G.O. = fr. grand orgue*; G.P. = Generalpause*; l.H. = germ. linke Hand, „mâna stângă” (v. și m); mf = mezzo forte*; m.i. = muta in*; MM. = metronom *Mälzel; mod. = moderato*; mp = mezzo* piano (v. și m); m.s. = mano sinistra „mâna stângă” (v. și m); obl. = obligato v. obligat; op. = opus*; p, pp, ppp = piano*, pianissimo*; Ped. = cu pedală (1); princ. = principale (v. obligat); rall. = rallentando*; rf, rfz, rinf. = rinforzando*; r.H. = germ. rechte Hand, „mâna dreaptă”; rip. = ripieno, v. concerto grosso; rit. = ritardando*, ritenuto*; S. = segno (v. al segno); seg. = it. segue, „continuă”; sf, sfz = sforzato, sforzando*; sord. = [con]sordino*; sost. = sostenuto*; spicc. = spicatto*; stacc. = staccato*; string. = stringendo*; ten. = tenuto*; tr, tr~ = tril* (v. și ornamente); trem. = tremolo*; unis. = unisono*; v.s. = vide* sequens, vide* subito. m.g. v. abreviații; m. (2). ABREVIAȚIE s. v. abreviere. ABREVIAȚIE s. abreviere, prescurtare, scurtare. (Un sistem de ~ ii.) Abreviere, prescurtare, scurtare. abbreviatio, -onis abréviation
|
abreviație
|
ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. (Înv.) Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. abreviație sf [At: DA / P: ~vi-a / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: lat abbreviatio, fr abréviation] Prescurtare. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere.- Pronunțat: -vi-a-ți-e. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-]. – Lat. lit. abbreviatio, -onis. ABREVIAȚIE s.f. Abreviere. [Gen. -iei, var. abreviațiune s.f. / cf. lat. abbreviatio, it. abbreviazione, fr. abréviation]. abreviație s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio) ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. abreviațiune sf vz abreviație *ABREVIARE, *ABREVlAȚIUNE, *ABREVIAȚIE sf. 1 Prescurtarea cuvintelor prin scoaterea unora din litere (👉 TABELA I): fiul lui Nae Bălăceanu din Ploești, zis prin abreviație Nalba (I.-GH) ¶ 2 Semnul scurtării [fr. < lat.]. ABREVIAȚIUNE s.f. v. abreviație. abreviați(un)e f. prescurtarea zicerilor la scris, scoțând unele litere: D., D-nă pentru Domn, Doamnă. *abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére. abreviație (înv.) (desp. a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (desp. -ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (desp. -ți-i-) abreviație (înv.) (a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (-ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (-ți-i-) abreviație s. f. (sil. -bre-vi-a-ți-e), art. abreviația (sil. -ți-a), g.-d. art. abreviației; pl. abreviații, art. abreviațiile (sil. -ți-i-) abreviație abreviații (< it. abbreviare „a prescurta”), cuvinte și semne convenționale întrebuințate pentru simplificarea scrierii muzicale [v. notație (1)], în scopul economisirii spațiului folosit de o partitură* și pentru ușurarea lecturii. În afara a. care se înscriu nemijlocit în portativ*: Ad° = adagio (1); ad lib. = ad libitum*; All° = allegro (1); Alltto = allegretto*; Andino = andantino*; arp., arpeg. = arpeggio („arpegiu”) și arpeggiando*; a.t. = a tempo (v. al tempo); B.c = basso continuo, v. bas continuu; cad. = it. cadenza, v. cadență (2); c. f. = cantus firmus*; cont. = continuo, v. bas continuu; cresc. = crescendo; dal s. = dal segno*; d.c. = da capo*; d.c. al fine = it. da capo al fine, v. da capo; decresc. = decrescendo*; dim. și dimin. = diminuendo*; div. = divisi*; espr. = espressivo*; f, ff, fff = forte*, fortissimo*; fp = fortepiano; fz = forzando; gliss. = glissando*; G.O. = fr. grand orgue*; G.P. = Generalpause*; l.H. = germ. linke Hand, „mâna stângă” (v. și m); mf = mezzo forte*; m.i. = muta in*; MM. = metronom *Mälzel; mod. = moderato*; mp = mezzo* piano (v. și m); m.s. = mano sinistra „mâna stângă” (v. și m); obl. = obligato v. obligat; op. = opus*; p, pp, ppp = piano*, pianissimo*; Ped. = cu pedală (1); princ. = principale (v. obligat); rall. = rallentando*; rf, rfz, rinf. = rinforzando*; r.H. = germ. rechte Hand, „mâna dreaptă”; rip. = ripieno, v. concerto grosso; rit. = ritardando*, ritenuto*; S. = segno (v. al segno); seg. = it. segue, „continuă”; sf, sfz = sforzato, sforzando*; sord. = [con]sordino*; sost. = sostenuto*; spicc. = spicatto*; stacc. = staccato*; string. = stringendo*; ten. = tenuto*; tr, tr~ = tril* (v. și ornamente); trem. = tremolo*; unis. = unisono*; v.s. = vide* sequens, vide* subito. m.g. v. abreviații; m. (2). ABREVIAȚIE s. v. abreviere. ABREVIAȚIE s. abreviere, prescurtare, scurtare. (Un sistem de ~ ii.) Abreviere, prescurtare, scurtare. abbreviatio, -onis abréviation
|
abreviație
|
ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. (Înv.) Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. abreviație sf [At: DA / P: ~vi-a / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: lat abbreviatio, fr abréviation] Prescurtare. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere.- Pronunțat: -vi-a-ți-e. ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-]. – Lat. lit. abbreviatio, -onis. ABREVIAȚIE s.f. Abreviere. [Gen. -iei, var. abreviațiune s.f. / cf. lat. abbreviatio, it. abbreviazione, fr. abréviation]. abreviație s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio) ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. ABREVIAȚIUNE s. f. v. abreviație. abreviațiune sf vz abreviație *ABREVIARE, *ABREVlAȚIUNE, *ABREVIAȚIE sf. 1 Prescurtarea cuvintelor prin scoaterea unora din litere (👉 TABELA I): fiul lui Nae Bălăceanu din Ploești, zis prin abreviație Nalba (I.-GH) ¶ 2 Semnul scurtării [fr. < lat.]. ABREVIAȚIUNE s.f. v. abreviație. abreviați(un)e f. prescurtarea zicerilor la scris, scoțând unele litere: D., D-nă pentru Domn, Doamnă. *abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére. abreviație (înv.) (desp. a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (desp. -ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (desp. -ți-i-) abreviație (înv.) (a-bre-vi-a-ți-e) s. f., art. abreviația (-ți-a), g.-d. art. abreviației; (prescurtări) pl. abreviații, art. abreviațiile (-ți-i-) abreviație s. f. (sil. -bre-vi-a-ți-e), art. abreviația (sil. -ți-a), g.-d. art. abreviației; pl. abreviații, art. abreviațiile (sil. -ți-i-) abreviație abreviații (< it. abbreviare „a prescurta”), cuvinte și semne convenționale întrebuințate pentru simplificarea scrierii muzicale [v. notație (1)], în scopul economisirii spațiului folosit de o partitură* și pentru ușurarea lecturii. În afara a. care se înscriu nemijlocit în portativ*: Ad° = adagio (1); ad lib. = ad libitum*; All° = allegro (1); Alltto = allegretto*; Andino = andantino*; arp., arpeg. = arpeggio („arpegiu”) și arpeggiando*; a.t. = a tempo (v. al tempo); B.c = basso continuo, v. bas continuu; cad. = it. cadenza, v. cadență (2); c. f. = cantus firmus*; cont. = continuo, v. bas continuu; cresc. = crescendo; dal s. = dal segno*; d.c. = da capo*; d.c. al fine = it. da capo al fine, v. da capo; decresc. = decrescendo*; dim. și dimin. = diminuendo*; div. = divisi*; espr. = espressivo*; f, ff, fff = forte*, fortissimo*; fp = fortepiano; fz = forzando; gliss. = glissando*; G.O. = fr. grand orgue*; G.P. = Generalpause*; l.H. = germ. linke Hand, „mâna stângă” (v. și m); mf = mezzo forte*; m.i. = muta in*; MM. = metronom *Mälzel; mod. = moderato*; mp = mezzo* piano (v. și m); m.s. = mano sinistra „mâna stângă” (v. și m); obl. = obligato v. obligat; op. = opus*; p, pp, ppp = piano*, pianissimo*; Ped. = cu pedală (1); princ. = principale (v. obligat); rall. = rallentando*; rf, rfz, rinf. = rinforzando*; r.H. = germ. rechte Hand, „mâna dreaptă”; rip. = ripieno, v. concerto grosso; rit. = ritardando*, ritenuto*; S. = segno (v. al segno); seg. = it. segue, „continuă”; sf, sfz = sforzato, sforzando*; sord. = [con]sordino*; sost. = sostenuto*; spicc. = spicatto*; stacc. = staccato*; string. = stringendo*; ten. = tenuto*; tr, tr~ = tril* (v. și ornamente); trem. = tremolo*; unis. = unisono*; v.s. = vide* sequens, vide* subito. m.g. v. abreviații; m. (2). ABREVIAȚIE s. v. abreviere. ABREVIAȚIE s. abreviere, prescurtare, scurtare. (Un sistem de ~ ii.) Abreviere, prescurtare, scurtare. abbreviatio, -onis abréviation
|
abrogație
|
ABROGAȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. abrogație sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat abrogatio, fr abrogation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. ABROGAȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. ABROGAȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation]. abrogație s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio) *ABROGARE, *ABROGAȚIUNE, *ABROGAȚIE sf. Desființare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.]. abrogație (înv.) (desp. a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (desp. -ți-i-) abrogație (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (-ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (-ți-i-) abrogație s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogația (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (sil. -ți-i-) ABROGAȚIE s. v. abrogare. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. abrogatio abrogation
|
abrogație
|
ABROGAȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. abrogație sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat abrogatio, fr abrogation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. ABROGAȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. ABROGAȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation]. abrogație s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio) *ABROGARE, *ABROGAȚIUNE, *ABROGAȚIE sf. Desființare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.]. abrogație (înv.) (desp. a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (desp. -ți-i-) abrogație (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (-ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (-ți-i-) abrogație s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogația (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (sil. -ți-i-) ABROGAȚIE s. v. abrogare. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. abrogatio abrogation
|
abrogație
|
ABROGAȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. abrogație sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat abrogatio, fr abrogation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. ABROGAȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. ABROGAȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation]. abrogație s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio) *ABROGARE, *ABROGAȚIUNE, *ABROGAȚIE sf. Desființare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.]. abrogație (înv.) (desp. a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (desp. -ți-i-) abrogație (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (-ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (-ți-i-) abrogație s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogația (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (sil. -ți-i-) ABROGAȚIE s. v. abrogare. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. abrogatio abrogation
|
academic
|
ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus. ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus. academic, ~ă a [At: MAIORESCU CR. II, 331 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr académique, lat academicus] 1 Care ține de academie (3). 2 Privitor la academie. 3 (Dcîs) Sobru. *ACADEMIC adj. De academie, de felul unei academii, ce aparține unei academii: discurs ~; societate ~ă; între ei se încinse o înaltă desbatere ~ă despre crimă și cauzele ei (CAR.) ; 📖 📝 stil ~, stil solemn, uneori și cu înțeles pejorativ, stil după regule prea învechite, rece, fără viață ; 🖋 diplomă ~ă, din partea unei școale superioare ¶ ¶ contr. NEACADEMIC [fr.]. ACADEMIC, -Ă, academici, -e, adj. 1. Care ține de academie, care se referă la academie, Discurs academic = discurs ținut sau destinat a fi ținut în forul unei academii. Discursul academic a cărui schiță mi-ai citit-o deunăzi... mi s-a părut mult prea doct și interesant spre a nu-mi lăsa grija de a împlini oarecare lacune. ODOBESCU, S. II 309. Titlu academic = diplomă obținută într-o școală superioară, de grad universitar. 2. Distins, solemn. Stil academic. ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; ieșit din uz) Membru al Academiei Romîne. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. académique (lat. lit. academicus). ACADEMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută la absolvirea unei forme de învățămînt universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus]. ACADEMIC, -Ă adj. 1. referitor la academie. 2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece. (< fr. académique, lat. academicus) ACADEMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de academie; propriu academiei. 2) Care are caracter pur teoretic. Discuție ~că. /<lat. academicus, fr. académique academic a. 1. ce ține de academie; 2. fig. corect și elegant: stil academic. *académic, -ă adj. (lat. académicus, d. vgr. akademikós). De academie: fotoliŭ academic, ședință academică. Fig. Pretențios, solemn: stil academic, frază academică. Titlu academic, titlu universitar saŭ de la o școală superioară școaleĭ secundare. S. m. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. Membru al uneĭ academiĭ (academician): Un academic celebru. Adv. În mod academic. academic adj. m., pl. academici; f. academică, pl. academice academic adj. m., pl. academici; f. academică, pl. academice academic adj. m., pl. academici; f. sg. academică, pl. academice DISCURS ACADEMIC (< fr. discours académique) Specie a elocinței academice, discurs cu conținut literar, științific, filozofic, rostit în cadrul Academiei sau al unei societăți literare. Forme ale discursului academic: Discursul de recepție (v.) sau Elogiul academic, Răspuns la discursul de recepție (v.). SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație a intelectualilor români din exil, întemeiată în 1957, după o inițiativă a generalului N. Rădescu din 1952, care o gândea ca o alternativă la Academia R.P.R., „desfigurată și aservită”. Din conducerea ei au făcut parte: D. Găzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandriș, Oct. Bârlea, M. Eliade (ca președinte al secției de filozofie și teologie). Activitatea S. s-a materializat în congrese și publicații proprii, între care „Acta Philosophica et Theologica”, „Revista Scriitorilor Români”. ACADEMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.) ACADEMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.) Care ține de academie, privitor la academie. Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. Discurs academic = discurs ținut sau destinat a fi ținut în forul unei academii. Discursul academic a cărui schiță mi-ai citit-o deunăzi... mi s-a părut mult prea doct și interesant spre a nu-mi lăsa grija de a împlini oarecare lacune. ODOBESCU, S. II 309. Membru al Academiei Române. De o corectitudine exagerată. Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică; stil sobru, corect, științific, convențional și rece. Sobru. Care are caracter pur teoretic. Discuție academică. académique academicus
|
academic
|
ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus. ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus. academic, ~ă a [At: MAIORESCU CR. II, 331 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr académique, lat academicus] 1 Care ține de academie (3). 2 Privitor la academie. 3 (Dcîs) Sobru. *ACADEMIC adj. De academie, de felul unei academii, ce aparține unei academii: discurs ~; societate ~ă; între ei se încinse o înaltă desbatere ~ă despre crimă și cauzele ei (CAR.) ; 📖 📝 stil ~, stil solemn, uneori și cu înțeles pejorativ, stil după regule prea învechite, rece, fără viață ; 🖋 diplomă ~ă, din partea unei școale superioare ¶ ¶ contr. NEACADEMIC [fr.]. ACADEMIC, -Ă, academici, -e, adj. 1. Care ține de academie, care se referă la academie, Discurs academic = discurs ținut sau destinat a fi ținut în forul unei academii. Discursul academic a cărui schiță mi-ai citit-o deunăzi... mi s-a părut mult prea doct și interesant spre a nu-mi lăsa grija de a împlini oarecare lacune. ODOBESCU, S. II 309. Titlu academic = diplomă obținută într-o școală superioară, de grad universitar. 2. Distins, solemn. Stil academic. ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; ieșit din uz) Membru al Academiei Romîne. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. académique (lat. lit. academicus). ACADEMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută la absolvirea unei forme de învățămînt universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus]. ACADEMIC, -Ă adj. 1. referitor la academie. 2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece. (< fr. académique, lat. academicus) ACADEMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de academie; propriu academiei. 2) Care are caracter pur teoretic. Discuție ~că. /<lat. academicus, fr. académique academic a. 1. ce ține de academie; 2. fig. corect și elegant: stil academic. *académic, -ă adj. (lat. académicus, d. vgr. akademikós). De academie: fotoliŭ academic, ședință academică. Fig. Pretențios, solemn: stil academic, frază academică. Titlu academic, titlu universitar saŭ de la o școală superioară școaleĭ secundare. S. m. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. Membru al uneĭ academiĭ (academician): Un academic celebru. Adv. În mod academic. academic adj. m., pl. academici; f. academică, pl. academice academic adj. m., pl. academici; f. academică, pl. academice academic adj. m., pl. academici; f. sg. academică, pl. academice DISCURS ACADEMIC (< fr. discours académique) Specie a elocinței academice, discurs cu conținut literar, științific, filozofic, rostit în cadrul Academiei sau al unei societăți literare. Forme ale discursului academic: Discursul de recepție (v.) sau Elogiul academic, Răspuns la discursul de recepție (v.). SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație a intelectualilor români din exil, întemeiată în 1957, după o inițiativă a generalului N. Rădescu din 1952, care o gândea ca o alternativă la Academia R.P.R., „desfigurată și aservită”. Din conducerea ei au făcut parte: D. Găzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandriș, Oct. Bârlea, M. Eliade (ca președinte al secției de filozofie și teologie). Activitatea S. s-a materializat în congrese și publicații proprii, între care „Acta Philosophica et Theologica”, „Revista Scriitorilor Români”. ACADEMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.) ACADEMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.) Care ține de academie, privitor la academie. Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. Discurs academic = discurs ținut sau destinat a fi ținut în forul unei academii. Discursul academic a cărui schiță mi-ai citit-o deunăzi... mi s-a părut mult prea doct și interesant spre a nu-mi lăsa grija de a împlini oarecare lacune. ODOBESCU, S. II 309. Membru al Academiei Române. De o corectitudine exagerată. Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică; stil sobru, corect, științific, convențional și rece. Sobru. Care are caracter pur teoretic. Discuție academică. académique academicus
|
acciză
|
ACCIZĂ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. [Var.: acciz s. n.] – Din fr. accise. acciză sf [At: PRETORIAN, DR. C. 110/ V: (înv) ~iz (Pl: ~zuri) / Pl: ~ze / E: fr accise] 1-2 Taxă (vamală). ACCIZĂ ~e f. Impozit indirect asupra unor bunuri și servicii. / ACCIZ s. n. v. acciză. ACCIZA, accizez, vb. I. Tranz. A aplica accize la mărfuri, bunuri de consum etc. De la acciză. acciz sn vz acciză *ACCIZ sn., *ACCIZĂ sf. (pl. -ze) ⏲ Taxă pe băuturi și alte articole de consumațiune percepută la intrarea lor într’o comună: accizele... acum, slavă Domnului, s’au desființat (I.-GH.) [fr.]. *ACSIZ... 👉 ACCIZ... ACCIZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise. ACCIZ, accize, s. n. (învechit) Impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea lor într-o localitate. ACCIZ, accize, s. n. (Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. – Fr. accise. ACCIZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise]. ACCIZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr. accise) acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor. acsiz n. pop. V. acciz [= fr. accise, printr’un intermediar rusesc]. *accíz n., pl. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou unde se plătea această taxă. – Vechĭ acsíz (rus. akcízŭ). *acsíz, V. acciz. acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize acciză s. f., pl. accize acciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accizez, 3 accizează; conj. prez. 1 sg. să accizez, 3 să accizeze acciza (a acciza) vb., ind. prez. 3 accizează acciz, -ze. acciz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s. f. < Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. – Der. accizar, s. m. (agent de consum). a băga la accize expr. a include la plată. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. Taxă de consumație, de barieră și vamală. accise A aplica accize la mărfuri, bunuri de consum etc. acciză
|
acciză
|
ACCIZĂ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. [Var.: acciz s. n.] – Din fr. accise. acciză sf [At: PRETORIAN, DR. C. 110/ V: (înv) ~iz (Pl: ~zuri) / Pl: ~ze / E: fr accise] 1-2 Taxă (vamală). ACCIZĂ ~e f. Impozit indirect asupra unor bunuri și servicii. / ACCIZ s. n. v. acciză. ACCIZA, accizez, vb. I. Tranz. A aplica accize la mărfuri, bunuri de consum etc. De la acciză. acciz sn vz acciză *ACCIZ sn., *ACCIZĂ sf. (pl. -ze) ⏲ Taxă pe băuturi și alte articole de consumațiune percepută la intrarea lor într’o comună: accizele... acum, slavă Domnului, s’au desființat (I.-GH.) [fr.]. *ACSIZ... 👉 ACCIZ... ACCIZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise. ACCIZ, accize, s. n. (învechit) Impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea lor într-o localitate. ACCIZ, accize, s. n. (Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. – Fr. accise. ACCIZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise]. ACCIZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr. accise) acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor. acsiz n. pop. V. acciz [= fr. accise, printr’un intermediar rusesc]. *accíz n., pl. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou unde se plătea această taxă. – Vechĭ acsíz (rus. akcízŭ). *acsíz, V. acciz. acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize acciză s. f., pl. accize acciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accizez, 3 accizează; conj. prez. 1 sg. să accizez, 3 să accizeze acciza (a acciza) vb., ind. prez. 3 accizează acciz, -ze. acciz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s. f. < Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. – Der. accizar, s. m. (agent de consum). a băga la accize expr. a include la plată. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. Taxă de consumație, de barieră și vamală. accise A aplica accize la mărfuri, bunuri de consum etc. acciză
|
acela
|
ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. și f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. acela, aceea ad, pd [At: COD. VOR.2 4973 / G-D: ~luia, ~leia (Pl: ~lora) / V: (înv) acel, acea[1] / Pl: ~eia, ~elea / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 pd, ad (Indică ființa sau obiectul) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. 3 (îrg; îlav) Ca ~la, ca ~ea Însemnat. 4 (îlav) De aceea Din această cauză. 5 (îlav) Drept aceea Deci. 6 (îlav) În afară de aceea În plus. ACELA adj. pron. dem. m. (pl. aceia; gen.-dat. sg. aceluia, pl. acelora); – f. ACEEA pl. acelea; gen.-dat. sg. aceleia, pl. acelora) ¶ De aceea, pentru aceea, drept aceea, din pricina aceea; într’aceea, în timpul acela; după aceea, apoi, în urmă [acel, acea]. ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (Înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACELA1, ACEEA adj. dem. v. acel2. ACELA2, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu acesta) Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. ◊ (Înaintea unui pronume relativ; atestat în forma acel) O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. ◊ (În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire) Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. ◊ Expr. (Familiar, cu valoare, de superlativ) Ca acela = puternic; însemnat; minunat, extraordinar... Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. ◊ Loc. adv. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276, După aceea = în urmă, apoi. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. (învechit) Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi...nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Afară de aceea sau pe lîngă aceea = în plus. Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Variantă: (învechit) acel, acea pron. dem. ACELA2, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. După aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lîngă) aceea = în plus. [Gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. ACELA1, ACEEA, adj. dem. v. acel2. ACELA aceea (aceia, acelea) pron. dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din această cauză. Drept aceea prin urmare; deci; așadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa ACEL1, ACEA, acei, acele, adj. pron. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACEL2, ACEA pron. dem. v. acela1. acel1, acea ad [At: COD. VOR.2 16v/13 / G-D: ~ui, ~ei (Pl: ~or) / Pl: ~ei, ~le / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. acel2, acea pd vz acela aia1 pdf vz aceea dep aceea lc vz drept ACEL adj. dem. m. (pl. acei; gen.-dat. sg. acelui, pl. acelor); – f. ACEA (pl. acele; gen.-dat. sg. acelei, pl. acelor) [lat. ecce-ĭllum]. ACEL2, ACEA, pron. dem. v. acela. ACEL1, ACEA, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACEL1, ACEA, pron. dem. v. acela2. ACEL1, ACEA, pron. dem. v. acela2. ACEL2, ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; cînd stă înaintea substantivului are forma acel, acea, iar cînd urmează după substantiv are forma acela, aceea; în opoziție cu acest, acesta) Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21. Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122. A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11. Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. (Ca valoare emfatică, amintind pe cineva sau ceva foarte cunoscut) Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32. Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134. ◊ (Popular, înaintea substantivului, în forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia gen.-dat. pl. acelora. ACEL2, ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; cînd urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. ACEL aceea (acei, acele) dem. (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ depărtat de subiectul vorbitor). ~ băiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa acel pr. deseamnă o persoană sau un lucru mai depărtat, în opozițiune cu acest: acel om; absolut: acela. [Lat. ECCILLUM]. acél, aceá pron demonstrativ, pl. aceĭ, acele (lat. eccu-ílle). Arată persoana orĭ lucru depărtat, în opoz. cu acest: acel om, acea femeĭe; omu acela, femeĭa aceĭa; aceĭ oamenĭ, acele femeĭ, oameniĭ aceĭa, femeile acelea. O bătaĭe ca aceĭa (Fam.), o bătaĭe țeapănă (ca aceĭa pe care o știțĭ.) Un bețiv ca acela, un mare bețiv. Eŭ nu-s de aceĭa, de acelea, îs om onest orĭ bun (nu din aceĭ oamenĭ orĭ din acele femeĭ cu nume răŭ). De aceĭa, pentru aceĭa, din acest motiv, de asta. După aceĭa (nord), după asta, pe urmă, apoĭ. Tot acela, acelașĭ. V. și cel. acela pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora (omul acela) acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora acela pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. sg. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea, g.-d. m. și f. acelora acel adj. pr. antepus m., g.-d. acelui, pl. acei; f. acea, g.-d. acelei, pl. acele; g.-d. pl. m. și f. acelor (acel om) +într-acei/acele (desp. în-tr-a-) prep. + adj. pr. +într-aceia/acelea (desp. în-tr-a-) prep. + pr. +printr-acel/acea/acei/acele prep. + adj. pr. +printr-acela/acei/aceia/acelea prep. + pr. acel adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. acelui, pl. acei; f. acea, g.-d. acelei, pl. acele; g.-d. pl. m. și f. acelor de aceea (tempo lent)/de-aceea (tempo rapid) loc. adv. acel adj. m. (antepus), g.-d. acelui, pl. acei; f. sg. acea, g.-d. acelei, pl. acele, g.-d. m. și f. acelor de aceea loc. adv. (tempo lent) de-aceea loc. adv. (tempo rapid) acea (2 sil.: acea casă) aceea (f. sg., 3 sil.: casa aceea) aceia (m. pl.) aceleia aceluia de aceea acel, acea. acela(și) m. sg., aceea(și) f. sg., aceia(și) m. pl., acelea(și) f. pl.; aceluia(și) gen. m. sg., aceleia(și) gen. f. sg., acelora(și) gen. m. și f. pl. de aceea. acel, adj. și pron. – Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. ațel, megl. țelea, istr. țel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus și ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceia (< aceaia < aceaa), care se scrie și aceea. Prezența lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară și în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Pușcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Pușcariu, 9 și DAR cred că este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-là, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., și pentru că pleacă de la o pronunțare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit să se păstreze, sau să se reducă la pronunțarea gravă, caz în care -a aton trebuia să devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii romîne, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica și adj. și s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanțe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, și forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, față de oamenilor buni). Reiese de aici că femeia aceia, datorită nuanței sale dublu demonstrative, și-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înțelege mai puțin extinderea de la f. la m. și la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul că, fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. același (f. aceiași), adj. și pron., unde -și reprezintă lat. sic „astfel”, cf. cineși, careși, acestași; în spiritul acestei comparații, cf. expresiile regionale și mai curînd infantile iciașa (< aici așa), coleașă (< colea așa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. și pron. Cf. cel. ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?) ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?) ACEL adj. cel. (~ de colo.) ACEL adj. cel. (~ om.) Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor. Cine e acela? Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire. Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. Ca acela sau ca aceea = extraordinar, minunat, puternic, însemnat. Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276. După aceea = în urmă. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi... nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Drept aceea = prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. Acel. Omul acela. Casa aceea. *ecce-illu, ecce-illa Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor. Acel om. Acea casă. Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21. Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122. A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11. Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32. Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134. (În forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218. *ecce-illu, ecce-illa
|
acela
|
ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. și f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. acela, aceea ad, pd [At: COD. VOR.2 4973 / G-D: ~luia, ~leia (Pl: ~lora) / V: (înv) acel, acea[1] / Pl: ~eia, ~elea / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 pd, ad (Indică ființa sau obiectul) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. 3 (îrg; îlav) Ca ~la, ca ~ea Însemnat. 4 (îlav) De aceea Din această cauză. 5 (îlav) Drept aceea Deci. 6 (îlav) În afară de aceea În plus. ACELA adj. pron. dem. m. (pl. aceia; gen.-dat. sg. aceluia, pl. acelora); – f. ACEEA pl. acelea; gen.-dat. sg. aceleia, pl. acelora) ¶ De aceea, pentru aceea, drept aceea, din pricina aceea; într’aceea, în timpul acela; după aceea, apoi, în urmă [acel, acea]. ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (Înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACELA1, ACEEA adj. dem. v. acel2. ACELA2, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu acesta) Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. ◊ (Înaintea unui pronume relativ; atestat în forma acel) O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. ◊ (În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire) Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. ◊ Expr. (Familiar, cu valoare, de superlativ) Ca acela = puternic; însemnat; minunat, extraordinar... Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. ◊ Loc. adv. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276, După aceea = în urmă, apoi. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. (învechit) Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi...nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Afară de aceea sau pe lîngă aceea = în plus. Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Variantă: (învechit) acel, acea pron. dem. ACELA2, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. După aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lîngă) aceea = în plus. [Gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. ACELA1, ACEEA, adj. dem. v. acel2. ACELA aceea (aceia, acelea) pron. dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din această cauză. Drept aceea prin urmare; deci; așadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa ACEL1, ACEA, acei, acele, adj. pron. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACEL2, ACEA pron. dem. v. acela1. acel1, acea ad [At: COD. VOR.2 16v/13 / G-D: ~ui, ~ei (Pl: ~or) / Pl: ~ei, ~le / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. acel2, acea pd vz acela aia1 pdf vz aceea dep aceea lc vz drept ACEL adj. dem. m. (pl. acei; gen.-dat. sg. acelui, pl. acelor); – f. ACEA (pl. acele; gen.-dat. sg. acelei, pl. acelor) [lat. ecce-ĭllum]. ACEL2, ACEA, pron. dem. v. acela. ACEL1, ACEA, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. ACEL1, ACEA, pron. dem. v. acela2. ACEL1, ACEA, pron. dem. v. acela2. ACEL2, ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; cînd stă înaintea substantivului are forma acel, acea, iar cînd urmează după substantiv are forma acela, aceea; în opoziție cu acest, acesta) Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21. Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122. A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11. Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. (Ca valoare emfatică, amintind pe cineva sau ceva foarte cunoscut) Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32. Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134. ◊ (Popular, înaintea substantivului, în forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia gen.-dat. pl. acelora. ACEL2, ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; cînd urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. ACEL aceea (acei, acele) dem. (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ depărtat de subiectul vorbitor). ~ băiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa acel pr. deseamnă o persoană sau un lucru mai depărtat, în opozițiune cu acest: acel om; absolut: acela. [Lat. ECCILLUM]. acél, aceá pron demonstrativ, pl. aceĭ, acele (lat. eccu-ílle). Arată persoana orĭ lucru depărtat, în opoz. cu acest: acel om, acea femeĭe; omu acela, femeĭa aceĭa; aceĭ oamenĭ, acele femeĭ, oameniĭ aceĭa, femeile acelea. O bătaĭe ca aceĭa (Fam.), o bătaĭe țeapănă (ca aceĭa pe care o știțĭ.) Un bețiv ca acela, un mare bețiv. Eŭ nu-s de aceĭa, de acelea, îs om onest orĭ bun (nu din aceĭ oamenĭ orĭ din acele femeĭ cu nume răŭ). De aceĭa, pentru aceĭa, din acest motiv, de asta. După aceĭa (nord), după asta, pe urmă, apoĭ. Tot acela, acelașĭ. V. și cel. acela pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora (omul acela) acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora acela pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. sg. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea, g.-d. m. și f. acelora acel adj. pr. antepus m., g.-d. acelui, pl. acei; f. acea, g.-d. acelei, pl. acele; g.-d. pl. m. și f. acelor (acel om) +într-acei/acele (desp. în-tr-a-) prep. + adj. pr. +într-aceia/acelea (desp. în-tr-a-) prep. + pr. +printr-acel/acea/acei/acele prep. + adj. pr. +printr-acela/acei/aceia/acelea prep. + pr. acel adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. acelui, pl. acei; f. acea, g.-d. acelei, pl. acele; g.-d. pl. m. și f. acelor de aceea (tempo lent)/de-aceea (tempo rapid) loc. adv. acel adj. m. (antepus), g.-d. acelui, pl. acei; f. sg. acea, g.-d. acelei, pl. acele, g.-d. m. și f. acelor de aceea loc. adv. (tempo lent) de-aceea loc. adv. (tempo rapid) acea (2 sil.: acea casă) aceea (f. sg., 3 sil.: casa aceea) aceia (m. pl.) aceleia aceluia de aceea acel, acea. acela(și) m. sg., aceea(și) f. sg., aceia(și) m. pl., acelea(și) f. pl.; aceluia(și) gen. m. sg., aceleia(și) gen. f. sg., acelora(și) gen. m. și f. pl. de aceea. acel, adj. și pron. – Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. ațel, megl. țelea, istr. țel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus și ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceia (< aceaia < aceaa), care se scrie și aceea. Prezența lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară și în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Pușcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Pușcariu, 9 și DAR cred că este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-là, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., și pentru că pleacă de la o pronunțare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit să se păstreze, sau să se reducă la pronunțarea gravă, caz în care -a aton trebuia să devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii romîne, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica și adj. și s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanțe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, și forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, față de oamenilor buni). Reiese de aici că femeia aceia, datorită nuanței sale dublu demonstrative, și-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înțelege mai puțin extinderea de la f. la m. și la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul că, fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. același (f. aceiași), adj. și pron., unde -și reprezintă lat. sic „astfel”, cf. cineși, careși, acestași; în spiritul acestei comparații, cf. expresiile regionale și mai curînd infantile iciașa (< aici așa), coleașă (< colea așa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. și pron. Cf. cel. ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?) ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?) ACEL adj. cel. (~ de colo.) ACEL adj. cel. (~ om.) Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor. Cine e acela? Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire. Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. Ca acela sau ca aceea = extraordinar, minunat, puternic, însemnat. Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276. După aceea = în urmă. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi... nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Drept aceea = prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. Acel. Omul acela. Casa aceea. *ecce-illu, ecce-illa Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor. Acel om. Acea casă. Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21. Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122. A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11. Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32. Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134. (În forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218. *ecce-illu, ecce-illa
|
achingiu
|
ACHINGIU, achingii, s. m. (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. [Var.: echingiu] – Din tc. akincı. achingiu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc akinci] (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. ACHINGIU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı. achingíŭ m. (turc. akynğy, d. akyn, ceambur, raĭtă p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călărețĭ Turcomanĭ, singura trupă existentă la Turcĭ în ainte de înființarea ĭenicerilor și menținută maĭ tîrziŭ ca călărime neregulară de cercetătorĭ. – Și echingiŭ (turc. ekinği). V. hînsar. ECHINGIU s. m. v. achingiu. echingiu sm vz achingiu ‡ECHINGII sm. pl. 🎖️ Odinioară corp turcesc de călăreți, anteriori ienicerilor, întrebuințați mai tîrziu ca eclerori: vestita ceată a ~lor care două veacuri stătuse groaza Ungariei și a Germaniei BĂLC. [tc.]. ECHINGIU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din tc. akınci. echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceată a echingiilor BĂLC. [Turc. EKINDJI]. echingíŭ, V. achingiŭ. !achingiu (înv.) s. m., art. achingiul; pl. achingii, art. achingiii (desp. -gi-ii) achingiu/echingiu s. m., art. achingiul/echingiul; pl. achingii/echingii, art. achingiii/echingiii (-gi-ii) achingiu/echingiu s. m., art. achingiul/echingiul; pl. achingii/echingii, art. achingiii/echingiii echingiu v. achingiu echingiu v. achingiu (În Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. Călăreț turc folosit în recunoașteri. akincı
|
achingiu
|
ACHINGIU, achingii, s. m. (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. [Var.: echingiu] – Din tc. akincı. achingiu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc akinci] (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. ACHINGIU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı. achingíŭ m. (turc. akynğy, d. akyn, ceambur, raĭtă p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călărețĭ Turcomanĭ, singura trupă existentă la Turcĭ în ainte de înființarea ĭenicerilor și menținută maĭ tîrziŭ ca călărime neregulară de cercetătorĭ. – Și echingiŭ (turc. ekinği). V. hînsar. ECHINGIU s. m. v. achingiu. echingiu sm vz achingiu ‡ECHINGII sm. pl. 🎖️ Odinioară corp turcesc de călăreți, anteriori ienicerilor, întrebuințați mai tîrziu ca eclerori: vestita ceată a ~lor care două veacuri stătuse groaza Ungariei și a Germaniei BĂLC. [tc.]. ECHINGIU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din tc. akınci. echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceată a echingiilor BĂLC. [Turc. EKINDJI]. echingíŭ, V. achingiŭ. !achingiu (înv.) s. m., art. achingiul; pl. achingii, art. achingiii (desp. -gi-ii) achingiu/echingiu s. m., art. achingiul/echingiul; pl. achingii/echingii, art. achingiii/echingiii (-gi-ii) achingiu/echingiu s. m., art. achingiul/echingiul; pl. achingii/echingii, art. achingiii/echingiii echingiu v. achingiu echingiu v. achingiu (În Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. Călăreț turc folosit în recunoașteri. akincı
|
aclimata
|
ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. aclimata vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4). *ACLIMATA (-atez) vb. tr. și refl. A (se) deprinde cu alte împrejurări decît acelea ale locului de naștere (despre oameni, animale, plante): crescătorii de vite au aclimatat la noi cu mult succes rasele de vaci elvețiene; popoarele de la Nord cu greu se pot ~ în regiunile tropicale [fr.]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. ACLIMATA vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater) *aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez). aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3 să aclimateze aclimata (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimatează aclimata vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimatează aclimatez. A (se) aclimatiza. acclimater
|
aclimatare
|
ACLIMATARE s. f. (Înv.) Aclimatizare. – V. aclimata. aclimatare sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2). *ACLIMATARE, *ACLIMATAȚIUNE, *ACLIMATAȚIE sf. Faptul de a (se) aclimata [fr.]. ACLIMATARE s. f. (Rar) Aclimatizare. – V. aclimata. ACLIMATARE s.f. (Rar) Aclimatizare. [Cf. it. acclimatare, fr. acclimatation]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. aclimata vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4). *ACLIMATA (-atez) vb. tr. și refl. A (se) deprinde cu alte împrejurări decît acelea ale locului de naștere (despre oameni, animale, plante): crescătorii de vite au aclimatat la noi cu mult succes rasele de vaci elvețiene; popoarele de la Nord cu greu se pot ~ în regiunile tropicale [fr.]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. ACLIMATA vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater) *aclimatațiúne f. (fr. acclimatation). Acțiunea de a saŭ de a se aclimata. Și -áție și -áre. *aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez). aclimatare (înv.) (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare (înv.) (a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. aclimatării aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3 să aclimateze aclimata (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimatează aclimata vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimatează aclimatez. Aclimatizare. aclimata A (se) aclimatiza. acclimater
|
aclimatare
|
ACLIMATARE s. f. (Înv.) Aclimatizare. – V. aclimata. aclimatare sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2). *ACLIMATARE, *ACLIMATAȚIUNE, *ACLIMATAȚIE sf. Faptul de a (se) aclimata [fr.]. ACLIMATARE s. f. (Rar) Aclimatizare. – V. aclimata. ACLIMATARE s.f. (Rar) Aclimatizare. [Cf. it. acclimatare, fr. acclimatation]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. aclimata vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4). *ACLIMATA (-atez) vb. tr. și refl. A (se) deprinde cu alte împrejurări decît acelea ale locului de naștere (despre oameni, animale, plante): crescătorii de vite au aclimatat la noi cu mult succes rasele de vaci elvețiene; popoarele de la Nord cu greu se pot ~ în regiunile tropicale [fr.]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. ACLIMATA vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater) *aclimatațiúne f. (fr. acclimatation). Acțiunea de a saŭ de a se aclimata. Și -áție și -áre. *aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez). aclimatare (înv.) (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare (înv.) (a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. aclimatării aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3 să aclimateze aclimata (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimatează aclimata vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimatează aclimatez. Aclimatizare. aclimata A (se) aclimatiza. acclimater
|
aclimatare
|
ACLIMATARE s. f. (Înv.) Aclimatizare. – V. aclimata. aclimatare sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2). *ACLIMATARE, *ACLIMATAȚIUNE, *ACLIMATAȚIE sf. Faptul de a (se) aclimata [fr.]. ACLIMATARE s. f. (Rar) Aclimatizare. – V. aclimata. ACLIMATARE s.f. (Rar) Aclimatizare. [Cf. it. acclimatare, fr. acclimatation]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. aclimata vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4). *ACLIMATA (-atez) vb. tr. și refl. A (se) deprinde cu alte împrejurări decît acelea ale locului de naștere (despre oameni, animale, plante): crescătorii de vite au aclimatat la noi cu mult succes rasele de vaci elvețiene; popoarele de la Nord cu greu se pot ~ în regiunile tropicale [fr.]. ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. ACLIMATA vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater) *aclimatațiúne f. (fr. acclimatation). Acțiunea de a saŭ de a se aclimata. Și -áție și -áre. *aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez). aclimatare (înv.) (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare (înv.) (a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării aclimatare s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. aclimatării aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3 să aclimateze aclimata (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimatează aclimata vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimatează aclimatez. Aclimatizare. aclimata A (se) aclimatiza. acclimater
|
acolisi
|
ACOLISI, acolisesc, vb. IV Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”). acolisi vr [At: (a. 1631) HEM 199 / V: ~losi[1], ocolisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἄϰόλησα aor. lui αϰολώ] 1 (Mol; înv) A se ține de capul cuiva (cu intenții rele). 2 (Îvr) A nu lăsa din stăpânire ceea ce este cucerit. † ACOLISI (-isesc) vb. refl. Mold. 1 A se lega dușmănește de cineva, a se ținea de capul cuiva căutînd să-i facă rău, a nu-i da pace îndemnîndu-l la ceva ¶ 2 A nu lăsa din stăpînire ce a apucat odată [ngr. aor. ἐϰόλλησα < ϰολλώ] ACOLISI, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”). ACOLISI, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A urmări pe cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpînire ceea ce a apucat o dată. – Ngr. ecollisa. ocolisi v vz acolisi acolisésc (mă) v. refl. (ngr. kollô, aor. ekóllisa, lipesc, d. kólla, cleĭ, coală. V. coală). Mold. Rar azĭ. Mă agăț, mă leg de cineva cu gînd răŭ: să nu se maĭ acolisească de Moldova (Nec. Let. 2, 181). acolisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă acolisesc, 3 sg. se acolisește, imperf. 1 sg. mă acoliseam; conj. prez. 1 sg. să mă acolisesc, 3 să se acolisească; imper. 2 sg. afirm. acolisește-te; ger. acolisindu-mă acolisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acolisește, imperf. 3 sg. se acolisea; conj. prez. 3 să se acolisească acolisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acolisesc, imperf. 3 sg. acolisea; conj. prez. 3 sg. și pl. acolisească acolisi, (-sesc, -it), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință). ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. acolisi, v.r. v. acolisî. acolisî, acolisăsc, (acolisi), v.r. (reg.) 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura: „De tri ai umblu-a pețî, / Da' nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre” (Memoria, 2004: 1.148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). acolisî, acolisăsc, (acolisi), vb. refl. – (reg.) 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura (Memoria, 2004): „De tri ai umblu-a pețî, / Da’ nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre.” (Memoria, 2004: 1.148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). acolisî, acolisăsc, (acolisi), vb. refl. – 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura (Memoria 2004): „De tri ai umblu-a pețî, / Da’ nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre.” (Memoria 2004:1148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. ekóllissa, ἄϰόλησα (aoristul lui kollô, αϰολώ „a (se) lipi”).
|
acolisi
|
ACOLISI, acolisesc, vb. IV Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”). acolisi vr [At: (a. 1631) HEM 199 / V: ~losi[1], ocolisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἄϰόλησα aor. lui αϰολώ] 1 (Mol; înv) A se ține de capul cuiva (cu intenții rele). 2 (Îvr) A nu lăsa din stăpânire ceea ce este cucerit. † ACOLISI (-isesc) vb. refl. Mold. 1 A se lega dușmănește de cineva, a se ținea de capul cuiva căutînd să-i facă rău, a nu-i da pace îndemnîndu-l la ceva ¶ 2 A nu lăsa din stăpînire ce a apucat odată [ngr. aor. ἐϰόλλησα < ϰολλώ] ACOLISI, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”). ACOLISI, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A urmări pe cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpînire ceea ce a apucat o dată. – Ngr. ecollisa. ocolisi v vz acolisi acolisésc (mă) v. refl. (ngr. kollô, aor. ekóllisa, lipesc, d. kólla, cleĭ, coală. V. coală). Mold. Rar azĭ. Mă agăț, mă leg de cineva cu gînd răŭ: să nu se maĭ acolisească de Moldova (Nec. Let. 2, 181). acolisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă acolisesc, 3 sg. se acolisește, imperf. 1 sg. mă acoliseam; conj. prez. 1 sg. să mă acolisesc, 3 să se acolisească; imper. 2 sg. afirm. acolisește-te; ger. acolisindu-mă acolisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acolisește, imperf. 3 sg. se acolisea; conj. prez. 3 să se acolisească acolisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acolisesc, imperf. 3 sg. acolisea; conj. prez. 3 sg. și pl. acolisească acolisi, (-sesc, -it), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință). ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. acolisi, v.r. v. acolisî. acolisî, acolisăsc, (acolisi), v.r. (reg.) 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura: „De tri ai umblu-a pețî, / Da' nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre” (Memoria, 2004: 1.148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). acolisî, acolisăsc, (acolisi), vb. refl. – (reg.) 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura (Memoria, 2004): „De tri ai umblu-a pețî, / Da’ nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre.” (Memoria, 2004: 1.148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). acolisî, acolisăsc, (acolisi), vb. refl. – 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura (Memoria 2004): „De tri ai umblu-a pețî, / Da’ nu mă pot acolisî, / Că n-o fost și nici nu este / Și frumoasă și cu zestre.” (Memoria 2004:1148). – Din ngr. ekóllissa „a se lipi” (DER, DEX). A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. ekóllissa, ἄϰόλησα (aoristul lui kollô, αϰολώ „a (se) lipi”).
|
acotiledon
|
ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -e, adj. (Înv.) Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. acotiledon [At: DA / Pl: ~oane sn / E: fr acotylédone] 1 a Acotiledonat. 2 snp Vegetale care nu au embrion format înainte de germinare. *ACOTILEDON, *ACOTILEDONAT I. adj. 🌿 Care n’are cotiledoane. II. ACOTILEDOANE sf. pl. 🌿 Vegetale ale căror celule germinative, lipsite de cotiledoane, se considerau ca semințe, denumire înlocuită astăzi prin criptogame [fr. < gr.]. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Fr. acotylédone (< gr.). ACOTILEDON, -Ă adj. Acotiledonat. [< fr. acotylédone, cf. gr. a – fără, kotyle – cavitate]. ACOTILEDON, -Ă adj. acotiledonat. (< fr. acotylédone) acotiledon a. se zice de plante ale căror semințe n’au cotiledoane, ca: bureții, mușchii, ferigele. ║ f. pl. acotiledoane, una din cele trei mari clase ale regnului vegetal, numită și criptogame. acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon adj. m., pl. acotiledoni; f. sg. acotiledonă, pl. acotiledone ACOTILEDON adj. v. acotiledonat. Acotiledonat. acotylédone
|
acotiledon
|
ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -e, adj. (Înv.) Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. acotiledon [At: DA / Pl: ~oane sn / E: fr acotylédone] 1 a Acotiledonat. 2 snp Vegetale care nu au embrion format înainte de germinare. *ACOTILEDON, *ACOTILEDONAT I. adj. 🌿 Care n’are cotiledoane. II. ACOTILEDOANE sf. pl. 🌿 Vegetale ale căror celule germinative, lipsite de cotiledoane, se considerau ca semințe, denumire înlocuită astăzi prin criptogame [fr. < gr.]. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Fr. acotylédone (< gr.). ACOTILEDON, -Ă adj. Acotiledonat. [< fr. acotylédone, cf. gr. a – fără, kotyle – cavitate]. ACOTILEDON, -Ă adj. acotiledonat. (< fr. acotylédone) acotiledon a. se zice de plante ale căror semințe n’au cotiledoane, ca: bureții, mușchii, ferigele. ║ f. pl. acotiledoane, una din cele trei mari clase ale regnului vegetal, numită și criptogame. acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon adj. m., pl. acotiledoni; f. sg. acotiledonă, pl. acotiledone ACOTILEDON adj. v. acotiledonat. Acotiledonat. acotylédone
|
acotiledon
|
ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -e, adj. (Înv.) Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. acotiledon [At: DA / Pl: ~oane sn / E: fr acotylédone] 1 a Acotiledonat. 2 snp Vegetale care nu au embrion format înainte de germinare. *ACOTILEDON, *ACOTILEDONAT I. adj. 🌿 Care n’are cotiledoane. II. ACOTILEDOANE sf. pl. 🌿 Vegetale ale căror celule germinative, lipsite de cotiledoane, se considerau ca semințe, denumire înlocuită astăzi prin criptogame [fr. < gr.]. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. ACOTILEDON, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Fr. acotylédone (< gr.). ACOTILEDON, -Ă adj. Acotiledonat. [< fr. acotylédone, cf. gr. a – fără, kotyle – cavitate]. ACOTILEDON, -Ă adj. acotiledonat. (< fr. acotylédone) acotiledon a. se zice de plante ale căror semințe n’au cotiledoane, ca: bureții, mușchii, ferigele. ║ f. pl. acotiledoane, una din cele trei mari clase ale regnului vegetal, numită și criptogame. acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon (înv.) adj. m., pl. acotiledoni; f. acotiledonă, pl. acotiledone acotiledon adj. m., pl. acotiledoni; f. sg. acotiledonă, pl. acotiledone ACOTILEDON adj. v. acotiledonat. Acotiledonat. acotylédone
|
acqua tofana
|
ACQUA TOFANA s. f. Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. [Pr.: acua-] – Loc. it. ACQUA TOFANA [-CUA-] s. f. otravă celebră în Italia. (< fr. acqua-tofana) acqua-tofana sf [At: DEX2 / P: a-cua- / E: it acqua-tofana] Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. tofana sfs [At: VASICI, M. II, 29/8 / E: it (aqua) Toffana, fr (aqua-) Toffana] (Înv; șîs apa ~) Otravă foarte puternică. ACQUA-TOFANA s. f. Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. [Pr.: a-cua-] – Loc. it. ACQUA-TOFFANA s.f. Otravă celebră în Italia secolelor XVI-XVII. [Pron. a-cua-. / < fr. acqua-toffana, cf. it. acqua – apă, Toffana – numele preparatoarei]. acqua tofana (it.) [acqua pron. akŭa] (desp. ac-qua) s. f. acqua tofana (it.) [acqua pron. acŭa] (ac-qua) s. f. acqua Tofana s. f. + s. pr. f. [pron. it. a-cua] tofana s.f. (înv.) otravă puternică. Otravă celebră în Italia în secolele XVI-XVII. Este folosit și sub forma simplă tofana. acqua-tofana
|
acridă
|
acridă sf [At: (a. 1894), ap. TDRG / A: ? / Pl: ~de / E: vsl акрида] (Ent; înv) Cosaș. ❍ ACRIDĂ (pl. -ide) sf. (TKT.) 🐙= COSAȘ ¶ 2 [vsl.]. acrídă f., pl. e (ngr. akrida). L. V. Cosaș (lăcustă mică). acridă (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acridei; pl. acride acridă (înv.) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acridei; pl. acride acridă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acridei; pl. acride acridă (acride), s. f. – (Înv.) Lăcustă (Locusta viridissima). < Gr. ἀϰρίς, în parte prin sl. akrida. ACRIDĂ s. v. căluț, cosaș. acridă s. v. CĂLUȚ. COSAȘ. Cosaș, căluț. акрида
|
acrobat
|
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate. ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate. acrobat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr acrobate, ngr άϰροβατος] Gimnast specializat în acrobații (1). *ACROBAT sm. Jucător pe funii întinse la oarecare înălțime (🖼 19): acolo sînt acrobați cari pot să-ți fie profesori (ALECS.) [fr. < gr.]. ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile, în special de echilibristică, care își exercită profesiunea în formații sportive sau în circuri. ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile (de echilibristică). – Fr. acrobate (< gr.). ACROBAT, -Ă s.m. și f. Gimnast care execută exerciții grele, mai ales de echilibristică. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecvență în atitudini, în păreri etc.; cel care caută să epateze prin procedee ieșite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge în vîrful picioarelor]. ACROBAT, -Ă s. m. f. 1. gimnast în acrobație. 2. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze. (< fr. acrobate, gr. akrobatos) ACROBAT ~ți m. 1) Gimnast specializat în acrobație. 2) fig. Persoană inconsecventă în atitudini, în păreri. [Sil. a-cro-] /<fr. acrobate acrobat m. 1. cel ce joacă pe funii; 2. fig. cel ce caută a orbi sau înșela. *acrobát, -ă s. (vgr. akrobátes, d. ákron, vîrf, și baino, merg. V. bază). Care merge pe funie. Fig. Care-șĭ ascunde insuficiența supt procedurĭ excentrice: acest ziarist nu e de cît un acrobat. V. geambaș. acrobat (desp. a-cro-) s. m., pl. acrobați acrobat (a-cro-) s. m., pl. acrobați acrobat s. m. (sil. -cro-), pl. acrobați ACRO- „vîrf, extremitate”. ◊ gr. akros „vîrf” > fr. acro-, it. id., engl. id., germ. akro-> rom. acro-. □ ~bat (v. -bat2), s. m. și f., gimnast specializat în exerciții de echilibristică; ~batolit (v. bato-1, v. -lit1), s. n., batolit în fază incipientă de eroziune; ~batolitic (v. bato-1, v. -litic1), adj., referitor la faza incipientă de eroziune a unui batolit, în care apare vizibil numai vîrful acestuia; ~blasteză (v. -blasteză), s. f., ieșire a tubului germinativ prin vîrful sporului, caracteristică lichenilor; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre muguri și flori) care s-a dezvoltat în vîrful organului botanic; ~brahicefalie (v. brahi-1, v. -cefalie), s. f., malformație datorată osificării precoce a suturii coronare, caracterizată prin dezvoltarea craniului numai în sens vertical și lateral; ~brie (v. -brie), s. f., acrogeneză*, ~carp (v. -carp), adj., (despre briofite) care formează sporogonul în vîrful ramurilor; ~carpie (v. -carpie), s. f., fructificație la vîrful ramurilor; ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul ascuțit și conic; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. acrocranie; ~centric (v. -centric), adj., care are centromerul situat la unul din capetele cromozomului; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., sindrom caracterizat printr-o colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unor tulburări ale circulației sanguine; ~cranie (v. -cranie), s. f., acrocefalie*; ~cist (v. -cist) s. n., chist sferic și gelatinos format pe conidiofori la maturația celulelor generative; ~croic (v. -croic), adj. (despre ciuperci) decolorat la vîrful hifei în punctul de creștere; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare de nutriție cronică a extremităților corpului; ~dolihomelie (~dolicomelie) (v. doliho-, v.-melie), s. f., malformație caracterizată prin prezența unor membre anormal de lungi; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervația frunzelor) care este convergent la vîrf; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate exagerată la nivelul extremităților membrelor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în regiunile înalte; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc la altitudini alpine și subalpine; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de locuri înalte; ~fonie (v. -fonie1), s. f., pronunțare accentuată a inițialei unui cuvînt; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin vîrful micelei; sin. acrotropie; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care este format la vîrful unui organ. 2. (Despre plante) Care are organele de reproducere în vîrf; ~geneză (v. -geneză), s. f., creșterea în lungime la vîrful organelor vegetale; sin. acrobrie; ~gerie (v. -gerie), s. f., atrofiere senilă a pielii la nivelul extremităților; ~gin (v. -gin), adj., (despre hepatice) cu arhegoanele situate la vîrful axelor; ~lit (v. -lit1), adj., s. n., (statuie) ale cărei extremități sînt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alt material; ~macrie (v. -macrie), s. f., deformație congenitală caracterizată prin alungirea și subțierea excesivă a degetelor; ~manie (v. -manie), s. f., grad extrem de alienație mintală; ~megalie (v. -megalie), s. f., afecțiune endocrină caracterizată prin dezvoltarea exagerată a capului și a membrelor; sin. eritromelalgie; ~melalgie (v. mel/o-1,- v. -algie), s. f., durere localizată la extremitățile membrelor; ~micrie (v. -micrie), s. f., stare anormală caracterizată prin nedezvoltarea extremităților și a craniului; ~miotonie (v. mio-1, v. -tonie), s. f., contracție involuntară, localizată la una dintre extremități; ~necroză (v. -necroză), s. f., direcția în care se produce necrozarea unor organe vegetale; ~pachie (v. -pachie), s. f., 1. Diformitate caracterizată prin îngroșarea extremităților. 2. Osteopatie datorată mutației calcice și caracterizată prin îngroșarea extremităților locomotorii; ~pahidermie (v. pahi-, v. -dermie), s. f., pahiacrie*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune localizată la extremități; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al bolilor extremităților mădularelor; ~petal (v. -petal) adj., cu petale ascuțite; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre limb) cu creștere de la bază către vîrf; ~pleurogen (v. pleuro-, v. -gen1), adj., care se dezvoltă la vîrful și pe laturile organelor vegetale; ~podiu (v. -podiu), s. n., regiune falangiană a membrelor animalelor vertebrate; ~sarc (v. -sarc), s. n., țesut cărnos format prin concreșterea ovarului cu caliciul; ~sclerodermie (v. sclero-, v. -dermie), s. f., sclerodactilie*; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerodactilie progresivă; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în procesul meiotic; ~spiră (v. -spiră), s. f., tulpiniță răsucită de la vîrful seminței în germinație; ~spor (v. -spor), s. m., spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, prezent la unele specii de ciuperci; ~stih (v. -stih), s. n., poezie în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvînt sau o propoziție; ~ton (v. -ton), adj., 1. (Despre foliole) Cu porțiunea terminală mai dezvoltată. 2. (Despre orhidee) Care are anterele concrescute, prin vîrf, cu rostelul; ~trofodinie (v. trof/o-, v. -odinie), s. f., tulburare nutrițională a extremităților, asociată cu parestezii; ~trofonevroză (v. trofo-, v. -nevroză), s. f., tulburare nevrotică a troficității extremităților; ~tropie (v. -tropie), s. f., acrogamie*; ~zom (acrosom) (v. -zom), s. m., extremitatea anterioară a spermatozoidului. ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.) ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.) Gimnast care execută exerciții de echilibristică. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. acrobate άϰροβατος
|
acrobată
|
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate. ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate. acrobat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr acrobate, ngr άϰροβατος] Gimnast specializat în acrobații (1). ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile, în special de echilibristică, care își exercită profesiunea în formații sportive sau în circuri. ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile (de echilibristică). – Fr. acrobate (< gr.). ACROBAT, -Ă s.m. și f. Gimnast care execută exerciții grele, mai ales de echilibristică. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecvență în atitudini, în păreri etc.; cel care caută să epateze prin procedee ieșite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge în vîrful picioarelor]. ACROBAT, -Ă s. m. f. 1. gimnast în acrobație. 2. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze. (< fr. acrobate, gr. akrobatos) *acrobát, -ă s. (vgr. akrobátes, d. ákron, vîrf, și baino, merg. V. bază). Care merge pe funie. Fig. Care-șĭ ascunde insuficiența supt procedurĭ excentrice: acest ziarist nu e de cît un acrobat. V. geambaș. acrobată (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acrobatei; pl. acrobate acrobată (a-cro-) s. f., g.-d. art. acrobatei; pl. acrobate acrobată s. f. (sil. -cro-), pl. acrobate ACRO- „vîrf, extremitate”. ◊ gr. akros „vîrf” > fr. acro-, it. id., engl. id., germ. akro-> rom. acro-. □ ~bat (v. -bat2), s. m. și f., gimnast specializat în exerciții de echilibristică; ~batolit (v. bato-1, v. -lit1), s. n., batolit în fază incipientă de eroziune; ~batolitic (v. bato-1, v. -litic1), adj., referitor la faza incipientă de eroziune a unui batolit, în care apare vizibil numai vîrful acestuia; ~blasteză (v. -blasteză), s. f., ieșire a tubului germinativ prin vîrful sporului, caracteristică lichenilor; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre muguri și flori) care s-a dezvoltat în vîrful organului botanic; ~brahicefalie (v. brahi-1, v. -cefalie), s. f., malformație datorată osificării precoce a suturii coronare, caracterizată prin dezvoltarea craniului numai în sens vertical și lateral; ~brie (v. -brie), s. f., acrogeneză*, ~carp (v. -carp), adj., (despre briofite) care formează sporogonul în vîrful ramurilor; ~carpie (v. -carpie), s. f., fructificație la vîrful ramurilor; ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul ascuțit și conic; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. acrocranie; ~centric (v. -centric), adj., care are centromerul situat la unul din capetele cromozomului; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., sindrom caracterizat printr-o colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unor tulburări ale circulației sanguine; ~cranie (v. -cranie), s. f., acrocefalie*; ~cist (v. -cist) s. n., chist sferic și gelatinos format pe conidiofori la maturația celulelor generative; ~croic (v. -croic), adj. (despre ciuperci) decolorat la vîrful hifei în punctul de creștere; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare de nutriție cronică a extremităților corpului; ~dolihomelie (~dolicomelie) (v. doliho-, v.-melie), s. f., malformație caracterizată prin prezența unor membre anormal de lungi; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervația frunzelor) care este convergent la vîrf; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate exagerată la nivelul extremităților membrelor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în regiunile înalte; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc la altitudini alpine și subalpine; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de locuri înalte; ~fonie (v. -fonie1), s. f., pronunțare accentuată a inițialei unui cuvînt; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin vîrful micelei; sin. acrotropie; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care este format la vîrful unui organ. 2. (Despre plante) Care are organele de reproducere în vîrf; ~geneză (v. -geneză), s. f., creșterea în lungime la vîrful organelor vegetale; sin. acrobrie; ~gerie (v. -gerie), s. f., atrofiere senilă a pielii la nivelul extremităților; ~gin (v. -gin), adj., (despre hepatice) cu arhegoanele situate la vîrful axelor; ~lit (v. -lit1), adj., s. n., (statuie) ale cărei extremități sînt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alt material; ~macrie (v. -macrie), s. f., deformație congenitală caracterizată prin alungirea și subțierea excesivă a degetelor; ~manie (v. -manie), s. f., grad extrem de alienație mintală; ~megalie (v. -megalie), s. f., afecțiune endocrină caracterizată prin dezvoltarea exagerată a capului și a membrelor; sin. eritromelalgie; ~melalgie (v. mel/o-1,- v. -algie), s. f., durere localizată la extremitățile membrelor; ~micrie (v. -micrie), s. f., stare anormală caracterizată prin nedezvoltarea extremităților și a craniului; ~miotonie (v. mio-1, v. -tonie), s. f., contracție involuntară, localizată la una dintre extremități; ~necroză (v. -necroză), s. f., direcția în care se produce necrozarea unor organe vegetale; ~pachie (v. -pachie), s. f., 1. Diformitate caracterizată prin îngroșarea extremităților. 2. Osteopatie datorată mutației calcice și caracterizată prin îngroșarea extremităților locomotorii; ~pahidermie (v. pahi-, v. -dermie), s. f., pahiacrie*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune localizată la extremități; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al bolilor extremităților mădularelor; ~petal (v. -petal) adj., cu petale ascuțite; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre limb) cu creștere de la bază către vîrf; ~pleurogen (v. pleuro-, v. -gen1), adj., care se dezvoltă la vîrful și pe laturile organelor vegetale; ~podiu (v. -podiu), s. n., regiune falangiană a membrelor animalelor vertebrate; ~sarc (v. -sarc), s. n., țesut cărnos format prin concreșterea ovarului cu caliciul; ~sclerodermie (v. sclero-, v. -dermie), s. f., sclerodactilie*; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerodactilie progresivă; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în procesul meiotic; ~spiră (v. -spiră), s. f., tulpiniță răsucită de la vîrful seminței în germinație; ~spor (v. -spor), s. m., spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, prezent la unele specii de ciuperci; ~stih (v. -stih), s. n., poezie în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvînt sau o propoziție; ~ton (v. -ton), adj., 1. (Despre foliole) Cu porțiunea terminală mai dezvoltată. 2. (Despre orhidee) Care are anterele concrescute, prin vîrf, cu rostelul; ~trofodinie (v. trof/o-, v. -odinie), s. f., tulburare nutrițională a extremităților, asociată cu parestezii; ~trofonevroză (v. trofo-, v. -nevroză), s. f., tulburare nevrotică a troficității extremităților; ~tropie (v. -tropie), s. f., acrogamie*; ~zom (acrosom) (v. -zom), s. m., extremitatea anterioară a spermatozoidului. ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.) ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.) Gimnast care execută exerciții de echilibristică. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. acrobate άϰροβατος
|
actor
|
ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. actor sm[1] [At: ALECSANDRI, T. 1398 / V: (îvr) actior,[2] aftior,[3] aftor, ahtor[4] / Pl: ~i / E: fr acteur, lat actor] Persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artist. *ACTOR sm., *ACTRIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🎭 Acela, aceea care joacă într’o piesă de teatru [fr.]. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. ACTOR, actori, s. m. Profesionist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. ◊ Fig. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. – Accentuat și: (nerecomandabil) actor. – Variantă: (învechit) aftor (ALECSANDRI, T. 1398) s. m. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Fr. acteur (lat. lit. actor, -oris). ACTOR s.m. Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor]. ACTOR s. m. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. (< fr. acteur, lat. actor) ACTOR ~i m. Persoană care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor actor m. 1. cel ce joacă un rol într’o piesă de teatru; 2. cel ce iea parte la un eveniment. *actór m. (fr. acteur, d. lat. áctor, -óris. Cp. cu dóctor. V. acțiune). Artist care joacă pe scenă. Fig. Cel ce joacă un rol într’un eveniment. – Vulg. afteór (eo dift.), d. rus. aktérŭ, pop. ahteór. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. AFTOR s. m. v. actor. AFTOR s. m. v. actor. aftor sm vz actor *ARTIST sm., *ARTISTĂ (pl. -te) sf. 1 Care se ocupă cu arta (pictura, muzica, etc.): Munca de artist e crudă, și e trist’ a ei răsplată (VLAH.) ¶ 2 Fig. Om priceput, talentat: e un adevărat ~ în aranjarea lucrurilor ¶ 3 🎭 ~ dramatic (sau simplu ~) = ACTOR [fr.]. AFTOR S. m. v. actor. actor-cântăreț s. m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) actor-dansator-cântăreț s. m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.” R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333) actor-director-animator s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator) actor-mânuitor s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.” I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor) actor-prezentator s. m. Artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. ◊ „Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate.” R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4 (din actor + prezentator) actor-regizor s. m. Persoană care deține dubla calitate de actor și regizor ◊ „Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...]” R.lit. 22 III 84 p. 24 (din actor + regizor) actor-scriitor, actriță-scriitoare s. m. f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare) actor-vedetă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă) cântăreț-actor s. m. 1966 Cântăreț cu calități scenice v. actor-cântăreț (din cântăreț + actor; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) copil-actor s. m. Copil care joacă un rol într-un spectacol ◊ „Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile.” Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4 (din copil + actor) director-actor s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ „Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor) dramaturg-actor s. m. Dramaturg care este în același timp actor ◊ „O piesă istorică și un dramaturg-actor.” Mag. 29 X 66 p. 5 (din dramaturg + actor) mașinist-actor s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor) poet-actor s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor) regizor-actor s. m. Actor care face regie ◊ „Stimularea actorilor spre regie, promovarea de regizori-actori cât mai numeroși.” R.l. 8 II 67 p. 2. ◊ „[...] un regizor devenit regizor-actor, un regizor-actor devenit scenarist [...]” R.l. 11 II 77 p. 2 (din regizor + actor) student-actor s. m. Actor recrutat dintre studenții la Teatru, sau chiar ai altor institute de învățământ superior ◊ „În «Anna Christie» studenții-actori nu imită pe nimeni.” Cont. 5 II 65 p. 4. ◊ „Remarcăm cu satisfacție numărul mult sporit de studenți-actori care, încă de pe băncile institutului, au fost solicitați și au jucat anul acesta pe scene profesionale sau în filme.” Cont. 16 VII 71 p. 8; v. și I.B. 5 XI 62 p. 2; v. și student-regizor (din student + actor) *autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor. actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor actor. actor (actori), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice. ACTOR În naratologie, element component al unei clase numită actant*; personaj. Raportul dintre actor și actant este asemănător raportului dintre variante* și invariantă* din fonologie. Vezi ACTANT. M.M. ACTOR (< fr. acteur < lat. lit. actor, care acționează) Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme, în spectacolele de operă sau opereta etc. Pentru activitatea sa de creație, actorul, ca orice creator într-un domeniu artistic, este o persoană înzestrată cu aptitudini și talent. Arta actoricească, alături de toate celelalte genuri de artă aflate în slujba spectacolului de teatru sau film, are un singur scop, acela de a scoate în relief și de a transmite publicului spectator ideile și sentimentele de bază ale operei dramatice. Dintre particularitățile calitative ale artei actoricești, sînt de remarcat: îmbinarea armonioasă a mijloacelor talentului personal, cu acelea ale partenerilor de scenă, deoarece actorul nu poate crea de unul singur. Forța lui rezidă în ansamblu în colectivul de interpreți ai operei dramatice respective; îmbinarea într-o sinteză a calității de creator cu cea de interpret, deoarece natura acțiunii scenice cere o astfel de îmbinare indisolubilă; necesitatea de a crea din nou personajul scenic, ori de cîte ori se repetă spectacolul, procesul de creație actoricească fiind subordonat viziunii regizorale. Măiestria actorului – creator, interpret – constă în reîncarnarea personajului, actorul și personajul scenic creat contopindu-se. Prin actor, personajul devine o realitate scenică obiectivă. La cei vechi, femeilor nu le era îngăduită apariția pe scena. Profesia de actor, în cinste la greci, la romani era exercitată de sclavi. În evul mediu, misterele (v.) erau interpretate de actori de ocazie, organizați în societăți sau confrerii, ca de exemplu: Confrères de la Passion, în Franța. Actor 1. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas. 2. Tatăl lui Menoetius și bunicul lui Patroclus. ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR. Subst. Actor, actoraș (dim., depr.); artist, interpret; actriță, actoriță (înv.), artistă; cabotin, păpușar (fig.). Actor de teatru; actor de cinema. Prolog (la romani), tragedian, tragic (rar). Comic, comedian (înv.), comediant (înv.), histrion (ant.). Gagist (ieșit din uz). Figurant, statist (înv. și reg.). Protagonist. Vedetă, stea (fig.), divă (adesea glumeț sau ir.), star; primamorez, june-prim. Arlechin, colombină; baladin (franțuzism înv.), saltimbanc, pehlivan (înv.), clovn, bufon, paiață, marion (la romani), măscărici. Scamator, iluzionist, prestidigitator, boscar (reg.). Jongler. Păpușar. Mim, pantomim. Actorie. Figurație. Adj. Actoricesc, de actor. Vb. A fi actor, a juca (a face) teatru, a juca pe scenă, a juca într-o piesă, a interpreta un rol, a avea un rol principal, a face figurație. V. artă, artist, cinematografie, dramaturgie, teatru. Artist(ă) care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. Actriță de teatru. Actor-cântăreț = actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument. În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților. Sc. 31 VII 66 p. 4. În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor. Cont. 2 VII 73 p. 11. Actor-dansator-cântăreț = artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total. Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...] Cont. 18 VII 69 p. 5. Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți. R.lit. 29 II 74 p. 28. Actor-director-animator = persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru. José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...] R.lit. 5 IV 84 p. 22. Actor-mânuitor = artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii). În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie. Sc. 16 V 73 p. 6. Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor. I.B. 11 I 74 p. 3. La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5. Actor-prezentator = artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate. R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4. Actor-regizor = persoană care deține dubla calitate de actor și regizor. Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...] R.lit. 22 III 84 p. 24. Actor-scriitor, actriță-scriitoare = actor autor de literatură. Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente. R.lit. 29 III 73 p. 2. Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor». Cont. 20 VII 73 p. 4. În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală. R.lit. 15 II 79 p. 23. Actor-vedetă = actor dramatic de mare vogă. Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent. Sc. 22 XI 64 p. 4. Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale. R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9. Cântăreț-actor. Copil-actor. Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile. Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4. Director-actor. Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane. Cont. 28 VII 67 p. 4. Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite. Cinema 4/74 p. 13. Dramaturg-actor. O piesă istorică și un dramaturg-actor. Mag. 29 X 66 p. 5. Mașinist-actor. Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși. Cont. 9 XII 66 p. 4. Poet-actor. Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu. Săpt. 19 IX 69 p. 3. Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura. R.lit. 11 VII 74 p. 24. Accentuat și: actor. acteur actor actrice
|
actor
|
ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. actor sm[1] [At: ALECSANDRI, T. 1398 / V: (îvr) actior,[2] aftior,[3] aftor, ahtor[4] / Pl: ~i / E: fr acteur, lat actor] Persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artist. *ACTOR sm., *ACTRIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🎭 Acela, aceea care joacă într’o piesă de teatru [fr.]. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. ACTOR, actori, s. m. Profesionist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. ◊ Fig. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. – Accentuat și: (nerecomandabil) actor. – Variantă: (învechit) aftor (ALECSANDRI, T. 1398) s. m. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Fr. acteur (lat. lit. actor, -oris). ACTOR s.m. Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor]. ACTOR s. m. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. (< fr. acteur, lat. actor) ACTOR ~i m. Persoană care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor actor m. 1. cel ce joacă un rol într’o piesă de teatru; 2. cel ce iea parte la un eveniment. *actór m. (fr. acteur, d. lat. áctor, -óris. Cp. cu dóctor. V. acțiune). Artist care joacă pe scenă. Fig. Cel ce joacă un rol într’un eveniment. – Vulg. afteór (eo dift.), d. rus. aktérŭ, pop. ahteór. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. AFTOR s. m. v. actor. AFTOR s. m. v. actor. aftor sm vz actor *ARTIST sm., *ARTISTĂ (pl. -te) sf. 1 Care se ocupă cu arta (pictura, muzica, etc.): Munca de artist e crudă, și e trist’ a ei răsplată (VLAH.) ¶ 2 Fig. Om priceput, talentat: e un adevărat ~ în aranjarea lucrurilor ¶ 3 🎭 ~ dramatic (sau simplu ~) = ACTOR [fr.]. AFTOR S. m. v. actor. actor-cântăreț s. m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) actor-dansator-cântăreț s. m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.” R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333) actor-director-animator s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator) actor-mânuitor s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.” I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor) actor-prezentator s. m. Artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. ◊ „Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate.” R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4 (din actor + prezentator) actor-regizor s. m. Persoană care deține dubla calitate de actor și regizor ◊ „Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...]” R.lit. 22 III 84 p. 24 (din actor + regizor) actor-scriitor, actriță-scriitoare s. m. f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare) actor-vedetă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă) cântăreț-actor s. m. 1966 Cântăreț cu calități scenice v. actor-cântăreț (din cântăreț + actor; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) copil-actor s. m. Copil care joacă un rol într-un spectacol ◊ „Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile.” Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4 (din copil + actor) director-actor s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ „Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor) dramaturg-actor s. m. Dramaturg care este în același timp actor ◊ „O piesă istorică și un dramaturg-actor.” Mag. 29 X 66 p. 5 (din dramaturg + actor) mașinist-actor s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor) poet-actor s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor) regizor-actor s. m. Actor care face regie ◊ „Stimularea actorilor spre regie, promovarea de regizori-actori cât mai numeroși.” R.l. 8 II 67 p. 2. ◊ „[...] un regizor devenit regizor-actor, un regizor-actor devenit scenarist [...]” R.l. 11 II 77 p. 2 (din regizor + actor) student-actor s. m. Actor recrutat dintre studenții la Teatru, sau chiar ai altor institute de învățământ superior ◊ „În «Anna Christie» studenții-actori nu imită pe nimeni.” Cont. 5 II 65 p. 4. ◊ „Remarcăm cu satisfacție numărul mult sporit de studenți-actori care, încă de pe băncile institutului, au fost solicitați și au jucat anul acesta pe scene profesionale sau în filme.” Cont. 16 VII 71 p. 8; v. și I.B. 5 XI 62 p. 2; v. și student-regizor (din student + actor) *autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor. actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor actor. actor (actori), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice. ACTOR În naratologie, element component al unei clase numită actant*; personaj. Raportul dintre actor și actant este asemănător raportului dintre variante* și invariantă* din fonologie. Vezi ACTANT. M.M. ACTOR (< fr. acteur < lat. lit. actor, care acționează) Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme, în spectacolele de operă sau opereta etc. Pentru activitatea sa de creație, actorul, ca orice creator într-un domeniu artistic, este o persoană înzestrată cu aptitudini și talent. Arta actoricească, alături de toate celelalte genuri de artă aflate în slujba spectacolului de teatru sau film, are un singur scop, acela de a scoate în relief și de a transmite publicului spectator ideile și sentimentele de bază ale operei dramatice. Dintre particularitățile calitative ale artei actoricești, sînt de remarcat: îmbinarea armonioasă a mijloacelor talentului personal, cu acelea ale partenerilor de scenă, deoarece actorul nu poate crea de unul singur. Forța lui rezidă în ansamblu în colectivul de interpreți ai operei dramatice respective; îmbinarea într-o sinteză a calității de creator cu cea de interpret, deoarece natura acțiunii scenice cere o astfel de îmbinare indisolubilă; necesitatea de a crea din nou personajul scenic, ori de cîte ori se repetă spectacolul, procesul de creație actoricească fiind subordonat viziunii regizorale. Măiestria actorului – creator, interpret – constă în reîncarnarea personajului, actorul și personajul scenic creat contopindu-se. Prin actor, personajul devine o realitate scenică obiectivă. La cei vechi, femeilor nu le era îngăduită apariția pe scena. Profesia de actor, în cinste la greci, la romani era exercitată de sclavi. În evul mediu, misterele (v.) erau interpretate de actori de ocazie, organizați în societăți sau confrerii, ca de exemplu: Confrères de la Passion, în Franța. Actor 1. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas. 2. Tatăl lui Menoetius și bunicul lui Patroclus. ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR. Subst. Actor, actoraș (dim., depr.); artist, interpret; actriță, actoriță (înv.), artistă; cabotin, păpușar (fig.). Actor de teatru; actor de cinema. Prolog (la romani), tragedian, tragic (rar). Comic, comedian (înv.), comediant (înv.), histrion (ant.). Gagist (ieșit din uz). Figurant, statist (înv. și reg.). Protagonist. Vedetă, stea (fig.), divă (adesea glumeț sau ir.), star; primamorez, june-prim. Arlechin, colombină; baladin (franțuzism înv.), saltimbanc, pehlivan (înv.), clovn, bufon, paiață, marion (la romani), măscărici. Scamator, iluzionist, prestidigitator, boscar (reg.). Jongler. Păpușar. Mim, pantomim. Actorie. Figurație. Adj. Actoricesc, de actor. Vb. A fi actor, a juca (a face) teatru, a juca pe scenă, a juca într-o piesă, a interpreta un rol, a avea un rol principal, a face figurație. V. artă, artist, cinematografie, dramaturgie, teatru. Artist(ă) care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. Actriță de teatru. Actor-cântăreț = actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument. În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților. Sc. 31 VII 66 p. 4. În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor. Cont. 2 VII 73 p. 11. Actor-dansator-cântăreț = artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total. Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...] Cont. 18 VII 69 p. 5. Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți. R.lit. 29 II 74 p. 28. Actor-director-animator = persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru. José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...] R.lit. 5 IV 84 p. 22. Actor-mânuitor = artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii). În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie. Sc. 16 V 73 p. 6. Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor. I.B. 11 I 74 p. 3. La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5. Actor-prezentator = artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate. R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4. Actor-regizor = persoană care deține dubla calitate de actor și regizor. Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...] R.lit. 22 III 84 p. 24. Actor-scriitor, actriță-scriitoare = actor autor de literatură. Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente. R.lit. 29 III 73 p. 2. Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor». Cont. 20 VII 73 p. 4. În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală. R.lit. 15 II 79 p. 23. Actor-vedetă = actor dramatic de mare vogă. Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent. Sc. 22 XI 64 p. 4. Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale. R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9. Cântăreț-actor. Copil-actor. Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile. Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4. Director-actor. Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane. Cont. 28 VII 67 p. 4. Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite. Cinema 4/74 p. 13. Dramaturg-actor. O piesă istorică și un dramaturg-actor. Mag. 29 X 66 p. 5. Mașinist-actor. Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși. Cont. 9 XII 66 p. 4. Poet-actor. Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu. Săpt. 19 IX 69 p. 3. Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura. R.lit. 11 VII 74 p. 24. Accentuat și: actor. acteur actor actrice
|
actor
|
ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. actor sm[1] [At: ALECSANDRI, T. 1398 / V: (îvr) actior,[2] aftior,[3] aftor, ahtor[4] / Pl: ~i / E: fr acteur, lat actor] Persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artist. *ACTOR sm., *ACTRIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🎭 Acela, aceea care joacă într’o piesă de teatru [fr.]. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. ACTOR, actori, s. m. Profesionist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. ◊ Fig. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. – Accentuat și: (nerecomandabil) actor. – Variantă: (învechit) aftor (ALECSANDRI, T. 1398) s. m. ACTOR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. [Var.: (înv.) aftor s. m.] – Fr. acteur (lat. lit. actor, -oris). ACTOR s.m. Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor]. ACTOR s. m. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. (< fr. acteur, lat. actor) ACTOR ~i m. Persoană care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor actor m. 1. cel ce joacă un rol într’o piesă de teatru; 2. cel ce iea parte la un eveniment. *actór m. (fr. acteur, d. lat. áctor, -óris. Cp. cu dóctor. V. acțiune). Artist care joacă pe scenă. Fig. Cel ce joacă un rol într’un eveniment. – Vulg. afteór (eo dift.), d. rus. aktérŭ, pop. ahteór. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. AFTOR s. m. v. actor. AFTOR s. m. v. actor. aftor sm vz actor *ARTIST sm., *ARTISTĂ (pl. -te) sf. 1 Care se ocupă cu arta (pictura, muzica, etc.): Munca de artist e crudă, și e trist’ a ei răsplată (VLAH.) ¶ 2 Fig. Om priceput, talentat: e un adevărat ~ în aranjarea lucrurilor ¶ 3 🎭 ~ dramatic (sau simplu ~) = ACTOR [fr.]. AFTOR S. m. v. actor. actor-cântăreț s. m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) actor-dansator-cântăreț s. m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.” R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333) actor-director-animator s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator) actor-mânuitor s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.” I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor) actor-prezentator s. m. Artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. ◊ „Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate.” R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4 (din actor + prezentator) actor-regizor s. m. Persoană care deține dubla calitate de actor și regizor ◊ „Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...]” R.lit. 22 III 84 p. 24 (din actor + regizor) actor-scriitor, actriță-scriitoare s. m. f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare) actor-vedetă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă) cântăreț-actor s. m. 1966 Cântăreț cu calități scenice v. actor-cântăreț (din cântăreț + actor; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326) copil-actor s. m. Copil care joacă un rol într-un spectacol ◊ „Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile.” Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4 (din copil + actor) director-actor s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ „Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor) dramaturg-actor s. m. Dramaturg care este în același timp actor ◊ „O piesă istorică și un dramaturg-actor.” Mag. 29 X 66 p. 5 (din dramaturg + actor) mașinist-actor s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor) poet-actor s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor) regizor-actor s. m. Actor care face regie ◊ „Stimularea actorilor spre regie, promovarea de regizori-actori cât mai numeroși.” R.l. 8 II 67 p. 2. ◊ „[...] un regizor devenit regizor-actor, un regizor-actor devenit scenarist [...]” R.l. 11 II 77 p. 2 (din regizor + actor) student-actor s. m. Actor recrutat dintre studenții la Teatru, sau chiar ai altor institute de învățământ superior ◊ „În «Anna Christie» studenții-actori nu imită pe nimeni.” Cont. 5 II 65 p. 4. ◊ „Remarcăm cu satisfacție numărul mult sporit de studenți-actori care, încă de pe băncile institutului, au fost solicitați și au jucat anul acesta pe scene profesionale sau în filme.” Cont. 16 VII 71 p. 8; v. și I.B. 5 XI 62 p. 2; v. și student-regizor (din student + actor) *autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor. actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor s. m., pl. actori actor actor. actor (actori), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice. ACTOR În naratologie, element component al unei clase numită actant*; personaj. Raportul dintre actor și actant este asemănător raportului dintre variante* și invariantă* din fonologie. Vezi ACTANT. M.M. ACTOR (< fr. acteur < lat. lit. actor, care acționează) Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme, în spectacolele de operă sau opereta etc. Pentru activitatea sa de creație, actorul, ca orice creator într-un domeniu artistic, este o persoană înzestrată cu aptitudini și talent. Arta actoricească, alături de toate celelalte genuri de artă aflate în slujba spectacolului de teatru sau film, are un singur scop, acela de a scoate în relief și de a transmite publicului spectator ideile și sentimentele de bază ale operei dramatice. Dintre particularitățile calitative ale artei actoricești, sînt de remarcat: îmbinarea armonioasă a mijloacelor talentului personal, cu acelea ale partenerilor de scenă, deoarece actorul nu poate crea de unul singur. Forța lui rezidă în ansamblu în colectivul de interpreți ai operei dramatice respective; îmbinarea într-o sinteză a calității de creator cu cea de interpret, deoarece natura acțiunii scenice cere o astfel de îmbinare indisolubilă; necesitatea de a crea din nou personajul scenic, ori de cîte ori se repetă spectacolul, procesul de creație actoricească fiind subordonat viziunii regizorale. Măiestria actorului – creator, interpret – constă în reîncarnarea personajului, actorul și personajul scenic creat contopindu-se. Prin actor, personajul devine o realitate scenică obiectivă. La cei vechi, femeilor nu le era îngăduită apariția pe scena. Profesia de actor, în cinste la greci, la romani era exercitată de sclavi. În evul mediu, misterele (v.) erau interpretate de actori de ocazie, organizați în societăți sau confrerii, ca de exemplu: Confrères de la Passion, în Franța. Actor 1. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas. 2. Tatăl lui Menoetius și bunicul lui Patroclus. ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ACTOR. Subst. Actor, actoraș (dim., depr.); artist, interpret; actriță, actoriță (înv.), artistă; cabotin, păpușar (fig.). Actor de teatru; actor de cinema. Prolog (la romani), tragedian, tragic (rar). Comic, comedian (înv.), comediant (înv.), histrion (ant.). Gagist (ieșit din uz). Figurant, statist (înv. și reg.). Protagonist. Vedetă, stea (fig.), divă (adesea glumeț sau ir.), star; primamorez, june-prim. Arlechin, colombină; baladin (franțuzism înv.), saltimbanc, pehlivan (înv.), clovn, bufon, paiață, marion (la romani), măscărici. Scamator, iluzionist, prestidigitator, boscar (reg.). Jongler. Păpușar. Mim, pantomim. Actorie. Figurație. Adj. Actoricesc, de actor. Vb. A fi actor, a juca (a face) teatru, a juca pe scenă, a juca într-o piesă, a interpreta un rol, a avea un rol principal, a face figurație. V. artă, artist, cinematografie, dramaturgie, teatru. Artist(ă) care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. Actriță de teatru. Actor-cântăreț = actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument. În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților. Sc. 31 VII 66 p. 4. În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor. Cont. 2 VII 73 p. 11. Actor-dansator-cântăreț = artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total. Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...] Cont. 18 VII 69 p. 5. Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți. R.lit. 29 II 74 p. 28. Actor-director-animator = persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru. José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...] R.lit. 5 IV 84 p. 22. Actor-mânuitor = artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii). În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie. Sc. 16 V 73 p. 6. Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor. I.B. 11 I 74 p. 3. La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5. Actor-prezentator = artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate. R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4. Actor-regizor = persoană care deține dubla calitate de actor și regizor. Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...] R.lit. 22 III 84 p. 24. Actor-scriitor, actriță-scriitoare = actor autor de literatură. Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente. R.lit. 29 III 73 p. 2. Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor». Cont. 20 VII 73 p. 4. În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală. R.lit. 15 II 79 p. 23. Actor-vedetă = actor dramatic de mare vogă. Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent. Sc. 22 XI 64 p. 4. Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale. R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9. Cântăreț-actor. Copil-actor. Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile. Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4. Director-actor. Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane. Cont. 28 VII 67 p. 4. Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite. Cinema 4/74 p. 13. Dramaturg-actor. O piesă istorică și un dramaturg-actor. Mag. 29 X 66 p. 5. Mașinist-actor. Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși. Cont. 9 XII 66 p. 4. Poet-actor. Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu. Săpt. 19 IX 69 p. 3. Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura. R.lit. 11 VII 74 p. 24. Accentuat și: actor. acteur actor actrice
|
actoriță
|
ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. actoriță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~țe / E: actor + -iță] (înv) Actriță. †ACTORIȚĂ = ACTRIȚĂ: actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete (NEGR.) [actor]. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Învechit) Actriță. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Din actor + suf. -iță. actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe Actor. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. Actor + -iță.
|
actoriță
|
ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. actoriță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~țe / E: actor + -iță] (înv) Actriță. †ACTORIȚĂ = ACTRIȚĂ: actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete (NEGR.) [actor]. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Învechit) Actriță. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Din actor + suf. -iță. actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe Actor. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. Actor + -iță.
|
actoriță
|
ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. actoriță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~țe / E: actor + -iță] (înv) Actriță. †ACTORIȚĂ = ACTRIȚĂ: actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete (NEGR.) [actor]. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Învechit) Actriță. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Din actor + suf. -iță. actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe Actor. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. Actor + -iță.
|
actoriță
|
ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță. actoriță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~țe / E: actor + -iță] (înv) Actriță. †ACTORIȚĂ = ACTRIȚĂ: actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete (NEGR.) [actor]. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Învechit) Actriță. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. ACTORIȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Din actor + suf. -iță. actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță (înv.) s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe actoriță s. f., g.-d. art. actoriței; pl. actorițe Actor. Actorița, în loc să iasă pe ușă, ieșea prin părete. NEGRUZZI, S. I 343. Actor + -iță.
|
End of preview.
No dataset card yet
- Downloads last month
- 24